luni, 28 iunie 2010

Mult zgomot

Stau adesea si ma privesc in oglinda...totul mi se pare ciudat. Bizar, dar nu in sensul negativ. Acelasi sentiment ma incerca uneori, dimineata, la metrou, in marea agitata de oameni . Simteam ca totul se opreste in jurul meu, ca eu devin un observator al zbuciumului continuu. Ma simteam ca un copil care sta si priveste miscarea unor furnici...bizar, atat as spune.
Suntem mici si nu ne dam seama, suntem trecatori si uitam acest lucru, suntem o piesa dintr-un puzzle, suntem practic sufocati de la nastere, condamnati din start la un final tragic, sa zicem. Cu toate acestea radem, ne bucuram, TRAIM.
Aluatul este de asa natura.
Eu ma bucur ca traiesc, incerc sa nu fiu doar o piesa din puzzle, vreau ca cei din jurul meu sa se simta importanti pentru mine. Vreau sa am lumea mea in lumea cea mare, un fel de teatru in teatru, un musuroi personal in cadrul marelui musuroi.

La multi ani, A !














Am baiat mare. Sambata a implinit un an. Are si 7 dinti. 78cm si 10.400g .

joi, 24 iunie 2010

Despre una, despre alta


De 2 zile alerg fara oprire ; s-au adunat multe intr-un timp relativ scurt ( de la disertatie, acte, dosar, vaccin, ziua lui A......rezervare restaurant, comanda tort etc. ). Simt ca sunt ca un hamster inchis intr-o cusca ce alearga fara intrerupere pe distractiva lui rotita, nestiind cand sa se mai opreasca.
Si am realizat ca acesta este, de fapt, ritmul meu zilnic. Alergatura, alergatura, alergatura. Am obosit. Obosesc, de fapt. Cred ca se cronicizeaza. Peste toate acestea, ma mai acuza unul, altul, ba de clevetire ( care creste precum o buruiana si chiar daca o tai de la radacina, gaseste resurse sa iasa iar la suprafata, cred ca e cel mai la indemana pacat, considerat si printre cele mai usoare pacate, insa amarnic de primejdios ), ba de lipsa de altruism, ba de egoism.
Stateam si ma gandeam ca e chiar asa. Tind sa devin egoista, insa prin lipsa de implicare, si nu prin nepasare. Sunt atat de angrenata in ale mele, atat de prinsa ...incat, sincer, chiar nu mai am resursele necesare sa imi bat capul si cu problemele altora. As vrea, dar eu nu am timp nici pentru mine.
Poate pare usor din exterior - oricum, eu asa las sa se vada, nu sunt genul care sa ma cain la tot pasul si sa starnesc valuri de simpatie in jurul meu - insa nu e totul atat de roz. 2 copii te solicita de 2 ori, inseamna 2 de schimbat, de imbracat, de culcat, de multumit, de mangaiat, de hranit, de plimbat.
O intrebam ieri pe mama daca sunt un om rau. Raspunsul a fost cel la care ma asteptam. Sa mai deschid din cand in cand Biblia si sa ma mai torn in genunchi, sa ma rog pentru linistea sufleteasca. Sunt calma la exterior, insa o furtuna interna ma roade. Sunt ca un vulcan pe punctul sa erupa. Imi zic ca totul e ok, insa nu mai am rabdare pentru nimic.
Ce inseamna sa fii bun ? E o notiune relativa ? Personal, in momentul de fata, sunt satula de ai mei, ca sa imi mai pese de restul. Suna urat, insa macar sunt sincera. Ma simt coplesita. Mi s-a luat.
De-abia astept sa ma intorc la munca.