5 motive sa nu iti faci ziua la Mc Donald's

Recunosc ca si M si-a serbat o data ziua de nastere la Mec, pentru ca era noua fitza si am zis sa tinem pasul cu moda. Apoi am incercat varianta acasa :-) ( sa vin cu sfatul : " nu incercati asta acasa ! " ).
Mai intai voi enumera cateva motive pentru a NU serba ziua copilului la Mec :

1. mancarea ( nu are rost sa detaliez ; au curs rauri de cuvinte pe online ).
2. party-uri pe banda rulanta, nici nu ajungi bine si tre' sa pleci ( ca vine urmatorul sarbatorit )
3. pret relativ ridicat * cu ceva costuri ascunse
4. spatiu mic, sufocant
5. personal crizat ( voi detalia mai jos )

Am mers de curand la un astfel de party, in calitate de invitati si am ramas neplacut surprinsa de atitudinea animatoarei-sefa fata de copii. Primul meu contact cu ea a fost unul violent - intrebam respectuos daca pot sa iau un meniu pentru cel mic ( am vrut doar jucaria, ca deh! daca aveau toti, urla si el, au zis ca e 6 lei, dar 10 e meniul, asa ca am zis ca ma spurc si eu cu un Mc puisor si niste cartofi bio ). Pur si simplu a racnit la mine ca ea tre' sa stea la interior, ca ce vreau ? servita la masa ???
Trec cu vederea abordarea total lipsita de respect si bun simt ( plus ca eu eram clientul ) si imi vad de ale mele, doar ca bag un cap in vaporul plin de bucurie ( sau cel putin asa ar fi trebuit ) si o surprind pe don'soara animatoare care opreste furioasa CD playeru' si urla la M : " ce atingi balonul acum cu piciorul ? Eu ce-am zis ??? ce-am zis ?? Cu mana si nu acum ! Treci in spate ! Treci in spate " Recunosc ca nu am avut reactie de moment si am lasat asa...
Vine momentul tortului.Il iau pe A in brate si merg si eu in vapor alaturi de ceilalti pitici. Tipa era in continuare in spumele marii ( sa fie PMS - nu ca ar fi treaba noastra ) ...pune sampanie, iar urla la toti pe un ton autoritar si infricosator sa nu se atinga de pahare. Pai aia micii...cand au vazut lichidul colorat si parfumat in pahare....au inceput sa dea tarcoale. Unul dintre ei chiar a baut ! Atunci s-a dezlantuit muma padurii.... ma mir ca tot acest spectacol se derula in fata catorva parinti....ce sa zic, cred ca erau toti hipnotizati de scorpie ( ca si mine de altfel ).
Insa eu am cedat nervos cand l-a sarit pe A la tort. Stateam amandoi cumintei la masa( probabil a luat in calcul doar cei care au stat non-stop in vapor ), pana cand A a inceput sa planga pentru ca dorea tort. Vad ca termina don'soara animatoare de impartit primul tortul si ca nu schiteaza nici un gest legat de micutul A. O intreb daca nu are de gand sa ii dea si lui ; raspunsul : " dar ce ? Ce ? Doar mai e un tort, asteptati, unde va grabiti asa ??? am plecat si nu v-am dat tort ?" - A urla in tot acest timp - pentru ca ceilalti copii terminasera deja...si el doar balea ;-(
Am mancat si tort, dupa vreo 3-4 minute, ca nu mai avea farfurie pentru copii, colorata. La final vad ca M are o masca si o rog sa mearga sa ceara una si pentru fratiorul lui ( ca sa nu avem scandal acasa, pe drum ..in general).

Va las pe voi sa ghiciti daca a primit :-))))

A trebuit sa ma crizez si eu putin :-)))

Concluzie : mai bine iti vezi de treaba si faci petrecerea intr-un cadru mai cald. Nu as generaliza, poate e un caz singular, insa e al naibii de frustrant.
Recunosc ca am rezervat deja la Mec pentru M, dar nu ma mai duc....no way. Mai bine aduc toti copiii acasa si ne batem cu tort :-))) e mai putin riscant.
Am incercat sa imi temperez limbajul, sa stiti :-)

Traficul nostru cel de toate zilele

As vrea sa nu ma transform intr-un birjar ( la limbaj ma refer ), insa ma simt agasata tot mai rau de traficul din ce in ce mai sufocant. Tot mai multa mitocanie in trafic ; de dimineata am asistat la o cearta intre un motociclist si un sofer care credea ca si-a tras sosea.
Eu una sunt mereu atenta la motociclisti, le fac loc si deja am inceput sa le invat limbajul ( corporal ), atunci cand primesc o multumire pentru ca imi pasa ( au ei un cod al lor, un picior in sus si alte minunatii - poate dezvolta un motociclist).
Nu stim sa dam dovada de respect, nici fata de pietoni, nici fata de ceilalti participanti la trafic ; nu stim sa parcam cat sa nu incomodam, nu stim sa lasam un numar de telefon daca blocam alte masini ( ca deh!, vrea sa plece ? sa ma caute ! sa faca niste eforturi, iar cand ma gaseste, sa fiu si mai mitocan decat am fost deja ).
Cei din provincie vor replica repede ca asta e Bucurestiul pe care l-am creat si ni-l meritam. Eu as zice ca totul pleaca de la respectul fata de propria persoana. Daca puti deja de la prima ora, ce pretentii sa mai emit legat de conduita in trafic ? La ce sa ma astept ?
Urasc cand ma urc pe podul Basarab si nu sunt lasata sa intru in coloana ( ma refer cand mai mult se sta, decat se avanseaza ). Lumea nu intelege ca nu ma bag in fata nimanui, trebuie si eu sa ma integrez cumva in peisaj. Am deprins gesturi de taximetrist, sa scot o mana pe geam in semn de multumire, inainte sa fiu lasata....pai degeaba semnalizez! trebuie sa ies juma' din masina si sa zic ca nu vreau decat sa intru in coloana ca altfel dau cu capu'n parapet. Si cine da 2 bani pe toata treaba asta ?
Sunt deja satula de trafic, duc copilul mai devreme la scoala, ca vad ca e o lupta contra cronometru : cateva minute fac diferenta.
Domnilor si doamnelor din trafic ( cu toate ca noi doamnele suntem mai elegante, probabil de la tocuri ni se trage ) - nu va mai grabiti sa prindeti rosu ! il gasiti si cu o masina in plus sau in minus.
M-am saturat sa fortez mereu ! plec spre casa de pe o straduta cu sens unic care are un semafor in capat, ceea ce face ca mai tot timpul sa fie coloana de masini. De fiecare data trebuie sa ma umplu de spumele marii cand vreau sa plec de pe loc. Semnalizez, ii las pe cei ce gonesc spre verde, insa cand e rosu.....cu ce mai incurc ? Unde se grabesc ? sau au impresia ca stau cu semnalizarea la misto ( ca tot e pe val cuvantul ).
Par frustrata, nu ? Chiar sunt. Dar, vorba poetului, e doar o traire de moment. Pana plec spre casa, imi trece. Prea multi nervi irositi in trafic, prea multa energie consumata. Pana la urma toti ajungem unde ne propunem, mai devreme sau mai tarziu.
Fir intins !

Emotii - trairi sub masca

Mereu mi-am zis ca eu nu-s nici cea mai afectuoasa, nici cea mai pupacioasa, nici cea mai plangacioasa. Nu am idee de ce, doar ca simt nevoia mai mereu sa sting orice semn de emotie care s-ar impregna in vreun fel pe chipul meu. Prefer sa invalui totul intr-o gluma, cu un zambet in coltul gurii, sa ma prefac ca nimic nu m-a miscat sau impresionat, ca doar sunt de piatra. Am descoperit de curand ca nu mai poti ascunde chiar totul - cred ca varsta e de vina :-))
Zi mareata, zi de scoala, prima zi de scoala, cu scolarita de mana si una bucata sotz de cealalta - flori, aparat foto, plus ajutoare ( za nashu' ), pornim voiniceste spre scoala ( eu cu inima cat un purice, cu un nod in gat - uff! parca retraiesc si acum emotiile acelei zile ) ; suntem primii in dreptul liniei cu I B - ne asezam in linie, adica doar M, noi degajam sa aiba copilul aer sa respire ( plus ca nu am vrea sa o coplesim cu emotiile noastre evidente - mai ales ca e usor agitata ca nu stie despre ce e vorba ). Incepe festivitatea de deschidere, M e undeva mult in spate ( caci ceilalti viitori colegi cu parintii de mana s-au postat in fata ei, iar apoi au fost impinsi spre linia cu I B, unde ea era asezata regulamentar - dar ce sa mai discutam, detalii :-) adica le-as zice romanisme, ca tot sunt ale noastre si nu ne supravietuim fara ele.
M-am tinut barbata pana au inceput cu Gaudeamus si podul de flori sa intre bobocii .... auci!....imi tremurau ochii ca-n desene animate....dar am revenit repede pe linia de plutire. M-am redresat, m-am leganat de pe un toc de 10 cm pe celalalt :-) si, bineinteles, ca am depasit elegant si pe tocuri situatia creata.
In clasa iarasi balamuc, multi copii, si mai multi parinti....munti de flori..ghiozdane, sosete albe, pampoane si culoare. Un spectacol usor burlesc - dar sa dam vina pe emotiile create de momentul in sine. A urmat sedinta cu parintii. Aici spectacolul a fost desavarsit. Stau si ma intreb de unde au dascalii atata rabdare ? Cred ca au un program misterios pe care il activeaza inainte de intalnirile cu parintii. Nu am mai asistat de ceva vreme la o parada de idei - nu dintre cele stralucite - atat de picanta ( imi vine in minte Cascadorii Rasului ).

Si uite ca am trecut de prima saptamana de scoala, a inceput si a doua. Credeam ca lucrurile incep sa se aseze si pot si eu sa vad cu ce se mananca scoala in zilele noastre.
Nu am reusit inca sa relationez cu Doamna, caci e mereu asaltata de parinti care roiesc in jurul ei si o bombardeaza cu tot felul de "probleme" inchipuite, daca e sa ma intrebati pe mine. Vreau si eu sa stiu cum se descurca M, tanjesc de fapt dupa o farama de informatie in acest sens, insa cred ca e mai bine sa astept si sa ii las Doamnei un pic de spatiu . Macar din partea mea ( sper ca atitudinea mea sa nu fie luata drept dezinteres total fata de institutie/copil/educatie ).
Ar fi ideal ca acest interes crescut - atat al parintilor, cat si al elevilor - sa se manifeste si pe termen lung, nu doar in clasele primare. Acum se lupta pentru prima banca, iar peste cativa ani nu vor mai sti cum sa se ascunda prin fundul clasei ; un paradox clasic.
Nu vreau sa termin intr-o nota pesimista, imi place scoala, imi place Doamna, imi place clasa, imi place banca :-) Imi vine in minte Doamna mea, doamna Veniamin pe care am iubit-o tare mult si cu care inca mai tin legatura. Imi vin in minte anii de gimnaziu cand am avut cei mai faini colegi si cel mai unit colectiv ( de care nu m-am mai lovit pana astazi ).

Ca-ntre fete

O ieşire în urbe cu nişte tipe superbe ( a se înţelege BUNE - adică nu ai cum să nu întorci capul când apar în peisaj ) se poate transforma într-o noapte de pomină ce merită menţionată şi amintită. Nu ţin minte când am avut o astfel de "ieşeală" ( poate mai prin adolescenţă ).
Despre ce discută oare mai multe tipe într-o cârciumă stilată ? Printre fum de ţigară amestecat cu arome dulci de parfum provocator ; printre pahare alunecoase de vin bun, alb, sec, înşelător... Mereu m-am întrebat care e faza cu "hai să ieşim ca băieţii....sau ca fetele " ? M-am lămurit : se dezbate foarte ardent un singur subiect SEXUL ( sau orice discuţie se începe, tot în această direcţie este împinsă, sexul fiind un fel de ROMA a discuţiilor ).
Acum nu cred că e cazul să fim pudici şi să ne îngropăm feţele în cearşaf sau să roşim. Toată lumea ştie despre ce e vorba +/- ceva detalii pur tehnice. Nu l-am inventat eu - nu văd de ce ne-am scandaliza în faţa acestui cuvânt.
Oricum, am constatat ( părere personală ) că femeile dau dovadă de mai multă dezinvoltură şi iniţiativă în ceea ce priveşte consumarea actului. Mai mult curaj, as zice. Nu vreau să ţin prelegeri pe teme sexuale, însă îmi permit să redau un panseu ( nu îmi aparţine ) : " domnilor, ţineţi minte ca nu voi ne .... pe noi, ci noi pe voi". Acum fiecare pune ce vrea în locul punctelor...conduceţi ? salvaţi ?
Ieşirile între ei/ele cred că sunt al naibii de amuzante, mai ales dacă participanţii nu poartă capul pe umeri ca să nu le plouă în gât :-)

Thor/Captain America/Green Lantern/Percy Jackson

Sunt devoratoare de cinema - iar în ultima perioadă am văzut cam tot ce rulează prin sălile de cinematograf ( am sărit Harry Potter - însă stă cuminţel pe listă şi aşteaptă ). Am observat că nu sunt decât comedii bunicele ( Bad Teacher, Larry Crowne, Morning Glory ) care pe mine personal mă destind şi chiar mă fac să râd in hohote ( bine, doar se ştie că nu sunt aşa dificilă ) şi filme cu super-eroi....care mai de care mai puternic şi mai dotat : Captain America ( infantil, puţin exagerat, însa BUN specimen :-)) , Green Lantern cu Ryan Reynolds care s-a pricopsit şi el cu multe pacheţele spre încântarea telespectatoarelor ( printre care mă număr şi eu ).
Foarte multe personaje cu tot felul de puteri miraculoase : Iron Man, Thor....Percy Jackson şi cred că lista poate continua. Nu ne mai plac eroii simpli ? E nevoie de un inel ? De un paloş gros ? De o pereche de chiloţi traşi peste nişte colanţi ? De o mască ?
Cred că avem nevoie de astfel de fantezii, nu ? Văd că e noua tendinţă în cinematografie. Actorii sunt supuşi la antrenamente fizice grele pentru a ne delecta cu un fizic impresioant. Şi, sincer, am fost mai mult decât delectată.
Oricum, toate cele de mai sus au şi un pic de penibil...doar nu se putea fără, nu ? Însă mie mi-au plăcut....adică am reuşit să le văd cap-coadă ( dar eu nu sunt un etalon...pot să văd orice film...chiar şi unul cu zmeurici...nu mă intrebaţi de ce ).

Viaţa în 2

De ceva vreme experimentăm acest nou concept ( nou pentru noi de când au apărut ză kids în duetul nostru ) şi simt că suntem din ce în ce mai extenuaţi. Poate unde am încercat să acoperim într-o perioadă foarte scurtă de timp tot ceea ce nu am putut face în ultimii ani, constrânşi, oarecum, de statutul de părinte.
Un ritm galopant presărat cu şedinţe de masaj şi cinema de 2 ori pe săptămâna, totul încununat cu sesiuni prelungite de shopping ( shoes în special ), iar la urmă condimentat cu mâncare nesănătoasă.
Recunosc că nu prea am mai dat pe acasă ...fiecare şi-a făcut timp şi pentru micile plăceri personale.
Mi-am dat seama că un somn neîntrerupt ( de junior care vrea "apte" în fiecare noapte ) îmi conferă o stare de bine, nu mă mai retrag la ora 22.00 spre tărâmul de visare, ci reuşesc să o lungesc pâna spre miezul nopţii ( nu că ar fi cel mai indicat, se ştie că somnul până în miez de noapte este cel mai benefic pentru creier - sau cel puţin aşa susţin cercetătorii britanici în care e musai să ne încredem ).
În concluzie : casa e mai puţin îngrijită ( dacă nu prea mai ajungem pe lumină în ea ), mai multe rufe în coşul cu rufe, mai puţină mâncare în frigider....mai multe lucruri de călcat :-) în picioare :-)
Aşa că, vara se pare că ne prieşte, doar că nu ştiu dacă acest comportament adolescentin ne şade bine. Dar îmi vine în minte cântecelul de la o reclamă la margarină, dacă nu mă lasă memoria :"Ce bine ne-nţelegem noi 2...nu mai sunt alţii ca noi...ne-nţelegem dintr-o privire..tra la la".
Oricum, casa e mai goală şi îmi lipseşte bula mea de gălăgie.

Vizibilitate

Acum cateva zile luam o decizie radicala, as zice. Nu as gasi prea multe explicatii, decat asa, o traire de moment, ca tot imi place aceasta motivare a unor fapte. Cert e ca ieri am fost trezita la realitate de o persoana cu o oarecare notorietate - am aflat cat de important e sa te faci vizibil, nu conteaza unde si cum ; si ca "invizibilitatea" dauneaza grav notorietatii.
Asa ca, voi face o usoara curatenie prin contul meu si voi suporta in continuare toate ororile de ortografie, gramatica si lexic. Trebuie sa suport cu stoicism astfel de monstruozitati cu un scop bine conturat, acela de a fi vizibila intr-un fel sau altul.
Uneltele acestea de comunicare ( ma refer la blog, FB si alte retele de socializare, forumuri etc ) reprezinta un canal extrem de bun pentru a transmite idei si ganduri. Privind in urma, postarile de pe blog transmise ( share-uite) si pe FB aveau un numar de cititori considerabil mai mare. Asa ca, pana la urma, e vorba de marketing si promovare. De ce sa imi tai singura craca de sub picioare, ca sa zic asa ?!
Poate că încă mai reuşesc să aduc un zâmbet pe o faţă crispată, să ridic un semn de întrebare, să înveselesc o frunte brăzdată de griji. În semn de respect pentru activităţile online, mi-am propus să încerc să scriu cu diacritice ( să vedem cât mă ţine ).
Am simţit nevoia de o explicaţie pentru cârcotaşii din viaţa mea. Oricum am dat şi următorul răspuns cuiva care mă întreba de ce am părăsit reţeaua : ca să creez o ştire pentru blogul meu :-) Chiar două : plecarea şi revenirea ( că tot e la modă, doar că unii pleacă la Monaco ).
În concluzie : tot nu ştiu care e treba cu prietenii din Pisces ....nici cum se hrăneşte porcu' din Farmville ....şi nici nu cred că vreau să aflu.
Poate părea lipsă de consecvenţă, dar cine e perfect ? ( înafară de mine :-))
Aşadar, faţa is back şi nu mai abandonează nava ( până data viitoare ).

Din fundu' gradinii

Uite-asa de dimineata, luand-o agale spre ceasca de cafea, cu ceva presa in mana stanga ( dreapta e pentru cafea ), macinata de regretele iminentei despartiri ( regretabile, de altfel ), am zis sa mai arunc cateva vorbe pe ecranul ce imi pare a' naibii de generos in aceasta dimineata innorata, dar placuta ( pentru mine ).
Mereu mi-au placut schimbarile bruste si cred ca sah-matul de ieri se datoreaza si schimbarii de look ( se pare ca am bulversat un pic intelesul vorbei de duh cum ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba ). Am vrut sa demonstrez ca o schimbare atrage dupa sine o alta schimbare si daca totul e spre bine, de ce nu ?
In ultima vreme am ignorat anumite aspecte care erau un laitmotiv al existentei mele ( imi vine in minte doar cocos, desigur ). Si acum, incarcata numai cu energii pozitive, imi voi continua linistita saptamana fara copii ( deja as adauga si cuvantul "dezmat" in aceasta insiruire de idei ). Incepe sa imi placa vara, cand cei mici merg in vacanta la bunici - moment prielnic de relaxare totala ( psihica inainte de toate ).
Si cum am iesit din clubul blondelor, pot pasi pe tocuri mai departe cu un aer plin de prospetime si noutate. Cine stie ce noi provocari pot sa apara ? Cu toate ca le prefer mai spre toamna, acum e inca vacanta.

Cumparaturile online

Nu pot sa zic decat : "Doamne, mare e gradina Ta !". Dar noroc cu o asa gradina generoasa, ca am si eu subiecte "bune".
Toate bune si frumoase, fac comanda de un pistol de vopsit ( mare nevoie dupa ce am vazut ca la pensula merge cam greu ) ; buuuun. Doar ca imi aduc aminte ca Tatutz ( stie lumea cine e ) isi doreste un aparat de masaj, cum a vazut el la teveu, adica Relax&Tone. Am zis ca e cazul sa concretizez bucuria lu' Tatutz, pun mana pe telefon sa mai adaug un produs la comanda anterioara ( facuta cu o ora mai devreme ).
Sun si rog operatorul sa mai adauge un produs la comanda. Stupefactie : " nu se poate, faceti o alta comanda". Pai stai asa, cum adica nu se poate ? Doar nu a plecat pistolul spre mine deja :-))) Sau da ? Ii transmit politicos ca nu cred ca e cazul sa mai platesc inca o data taxele de transport, nu ca ar fi suma enorma, dar nu mi-a placut niciodata sa arunc cu banii aiurea (doar daca nu e vorba de shoes la mijloc ). Ce raspuns primesc : "trebuia sa va ganditi mai bine inainte sa plasati comanda".
Wow ! Pai eu vreau sa cumpar, sa dau bani.....adica nu e invers. Insist ( ca doar imi sta in caracter) si ii rog totusi sa adauge la comanda anterioara si produsul minune pentru Tatutz. Nu si nu. Asa ca le zic si eu ca daca nu le platesc la livrare pistolul ???? Raspuns : nu vi-l mai trimitem, atunci.
Pai le zic sa anulam prima comanda si sa facem o noua comanda care sa includa ambele produse. Raspuns : nu va mai trimitem deloc :-))))) Daca anulati, la revedere :-)))))
Pana la urma puterea mea de convingere l-a doborat pe operator si am reusit sa ma mai usurez de niste banuti. Eu sunt de parere ca pe banii mei se poate orice. Ii tot explicam operatorului ca vreau sa ii dau bani, nu sa ii iau :-))))) A fost foarte amuzanta intamplarea, mai ales faza la care trebuia sa ma gandesc mai bine :-)))) si cand i-am zis ca nu ii mai platesc, mi-a zis ca daca il iau cu dintr-astea, nu imi mai trimite nimic :-))) Ca la piata, dom'le.
Important e ca s-a putut. Se putea si fara o discutie in contradictoriu de 5-10 minute. Dar na, e mai la indemana sa il luam pe NU in brate.

O zi faina tuturor.

Nevoia de socializare

Azi am facut o miscare la care ma gandeam de ceva vreme ; personal, am intrat in joc ca sa vad si eu care e marea retea de socializare. De ce simtim nevoia sa socializam virtual ? Am observat ca de cele mai multe ori relationezi/interactionezi cu persoane cu care nu ai aproape nicio treaba, cu care nu prea te vezi ( ex. ym ).
Asa ca, dupa mai bine de juma' de an de mega, super, hiper socializare, am zis ca e timpul sa pun punct ( You have deactivated your Facebook account ).
Chiar nu stiu cum sa motivez alegerea : expunere inutila ? ( nu ca nu ar mai putea cineva fix de propria mea persoana ; plus ca "expunere" am si aici, dar e blogul meu )...as zice mai degraba pierdere de vreme.
Mi-am suprasolicitat retina cu atatea greseli de ortografie ; ochiul meu sensibil a rezistat multor batalii, dar pe aceasta a pierdut-o ( de ce e atat de complicat sa faci diferenta intre sti/stii, fi/fii si multe alte monstruozitati gramaticale ? ; iar acest exemplu e un bebelus pe langa nenumaratele greseli de exprimare).
Nu mai zic de tot felul de cereri si solicitari, de petitii si jocuri stupide....off....am rezistat destul, oricum.
Super reteaua o consider pierdere de vreme ; blogul e un hobby ( asta daca se gasesc persoane care sa imi spuna ca si aici pierd vremea ). Cu totii irosim timpul, dar cand gasim un strop de placere, un dram de relaxare, deja nu e totul pierdut.
Toata stima celor care si-au creat o viata virtuala, insa totul a devenit mult prea artificial si impins spre ridicol ( de ce vreau sa stiu ca s-a trezit "supi de dimi" sau " ce ar face daca m-ar intalni pe strada" ).
In fine, spor celor care pot sa taie in continuare frunze la caini ; eu ma duc sa tai prin alte parti mai solicitante intelectual :-)

Dependenta sau ce ?

De mici suntem atasati de oameni si lucruri. Un bebelus este dependent de mama lui, un copil este dependent de ursuletul de plus cu care isi imparte patutul noapte de noapte. Usor, usor ne invatam sa fim dependenti de lucruri si oameni care ne dau o stare de bine.
E gresit ? E un soi de alinare ? De depasire a altor probleme ? O evadare din realitate ? Dauneaza aceste dependente sau doar ne ajuta sa mergem mai departe.
Eu am inceput sa gasesc placere in anumite lucruri normale, as zice eu :-)
Cand pleoapele obosite se lupta sa se deschida, dupa primele batai...iti vine pofta de prima dependenta a zilei inscrisa pe lista unor mici placeri nevinovate : cafeaua de dimineata. Ce poate fi mai placut decat sa sorbi linistit dintr-o cana cu licoare neagra si amara ?
Apoi ziua perfecta continua : deschizi dulapul si scoti rochia pe care ai cumparat-o dintr-o traire de moment. Cine ar intelege asa ceva ? Nu cred ca nu mai erau altele in dulap, dar niciuna nu era ca aceasta. Dupa ce o arunci peste corpul proaspat scos din dus, urmeaza una din placerile maxime ale zilei : pantofii. Aici recunosc ca nu ma mai satur. Una din marile mele slabiciuni. Cine poate rezista in fata unei perechi de pantofi care iti zambeste cochet si iti confirma ca vei arata impecabil - rochia se transforma intr-un tribut adus bunului gust prin accesorizarea corecta.
Cate perechi ar fi suficiente stau si ma intreb ? E vreodata de ajuns ?

Acest articol este un pamflet si va rog sa il tratati ca atare. Orice asemanare cu cititorul este pur intamplatoare ( daca este vorba de un EL, desigur ). Daca cititorul este o EA nu mai e vorba de un pamflet ;-)))




Si pentru a incheia intr-o maniera serioasa : "I had no shoes and complained, until I met a man who had no feet."

Love is in the air

Dom'le....cred ca e de la sine inteles ca atunci cand e un peisaj bacovian si ai numai Plumb in fata ochilor, penita e mai zburdalnica pe randurile albe si goale ce asteapta sa fie umplute cu ganduri ascunse.
Insa cand mirosul de sare si mare ti se impregna in piele, uiti de toate si numai veselie si voie buna alearga prin tot corpul, lasand la o parte chiar si cele mai fierbinti probleme cotidiene.

Asa ca, pana isi revine penelul, va invit la un tablou care exprima fara cuvinte cele insirate mai sus de mine.

ZAZ

ZAZ - Je veux from Mark on Vimeo.

Karate Kid 2011

Si poze de acum un an :-)

http://albertmaya.blogspot.com/2010/05/karateka-25-mai-2010.html

Adevarul gol golut

Nu are rost sa mai comentez :-)

Ce inseamna litera T pe poza de radar si cum poti scapa de amenda

Daca in instanta exista o fotografie ca proba impotriva ta si ea are semnul "T", trebuie sa stii ca asta inseamna TARGET adica Tinta si arata ca aparatul radar identifica un corp in miscare si viteza acestuia.

Atentie ca de cele mai multe ori trebuie sa apara si o dunga alba, exact peste ultima cifra din viteza, prevazuta pe mijlocul fotografiei.

Cum te legi de viteza?

"Sunt foarte putini cei care stiu ca atunci cand viteza stabilita de radar este aproape de viteza legala si o depaseste cu cel mult 9 kmh nu trebuie sa plateasca absolut nicio amenda", explica pentru incont.ro avocatul Gheorghe Piperea.

El da un exemplu: Daca in oras ai limita de viteza de 50 kmh si tu ai 59 kmh pe aparatul de radar, viteza asta nu este sanctionabila.

Mai mult decat atat, ar trebui sa stii ca si daca depaseste 59 de kmh ai sanse sa castigi in instanta anularea amenzii. De ce?

"Poti sa contesti masuratoarea. Practica arata ca aparatele de radar au o marja de eroare cam de 5 kmh in plus sau in minus. Poti sa mizezi si pe asta. Daca este un radar mobil, aici marjele sunt si mai mari", a subliniat Piperea.

Datele completate corect

Ce alte informatii iti mai sunt necesare? In momentul in care ai primit amenda acasa, trebuie sa te asiguri ca toate datele tale sunt completate corect.

Daca ceva este completat gresit adica ne referim la date precum nume, prenume, numarul de inmatriculare a masinii, numarul si seria cartii de identitate, descrierea contraventiei, incadrarea ei in drept, ai mari sanse de reusita.

Astfel, daca informatiile sunt incomplete sau incorecte, atunci amenda poate fi anulata.

Prin urmare, verifica daca procesul-verbal completat de politist contine toate aceste date si daca ele sunt completate corect.

Apoi trebuie sa verifici data la care ti-a fost aplicata sanctiunea si sa incerci sa iti aduci aminte cat mai multe detalii.

"Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrag nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu de catre instanta”, spune art 17 din OG2/2001.

Un alt lucru important: vezi daca procesul-verbal constatator al amenzii ti-a fost trimis in termen de maximum 30 de zile de la data aplicarii acesteia, pentru ca, daca Politia ti-a trimis amenda cu depasirea acestui termen, ea este nula si va fi desfiintata de orice judecator.

Trebuie, de asemenea, stiut ca in momentul in care contesti amenda aplicarea sanctiunii se suspenda. Cu alte cuvinte daca ti-a fost suspendat permisul de conducere si depui o contestatie in instanta, politia va fi obligata sa-ti dea inapoi actul. Vei putea conduce masina pana cand instanta da o decizie.

Daca vrei sa ai sanse de succes trebuie sa depui plangerea in termen de maximum 15 zile de la primirea ei, altfel esti bun de plata.

Avocatul Gheorghe Piperea te sfatuieste insa sa nu astepti sa treaca prea mult timp de la primirea provesului - verbal si sa contesti decizia.

"Au fost cazuri in care oamenii s-au trezit cu blocarea conturilor in banca pentru ca nu au platit la timp amenda. Chiar daca semnezi procesul - verbal de contraventie, ai grija sa fie scris pe el ca nu-ti recunosti vinovatia", puncteaza el.

Mai departe, daca ai avut in masina persoane care pot deveni martori in proces, care sa sustina faptul ca inregistrarea operata pe camera de supraveghere si care a constituit baza aplicarii amenzii, nu este conforma cu realitatea, atunci ei vor trebui sa dea niste declaratii scrise in care sa iti sustina punctul de vedere.

Declaratiile trebuie sa fie certificate de catre un avocat pentru a le depune la instanta odata cu plangerea contraventionala.

Ce puncte trebuie atinse de in plangerea contraventionala:

1. Amenzile rutiere aplicate prin camerele de supraveghere rutiera sunt ilegale si procesele-verbale de amenda nule, pentru ca amendatul nu beneficiaza de dreptul sau de a putea scrie obiectiuni in procesul-verbal in conditiile in care primeste amenda acasa.

2. Instanta sa oblige Politia sa spuna care este numele firmei care a instalat camerele de supraveghere

3. Instanta sa oblige Politia sa spuna cand au fost ultima data verificate metrologic aceste camere

4. Instanta sa oblige Politia sa spuna daca respectivul contract de atribuire a contractului de instalare a camerelor de supraveghere s-a facut in urma unei licitatii publice cu selectie de oferte.

5. Instanta sa ceara dovada existentei autorizatiei de constructie si amplasare a camerei.

Foarte important sa stii este ca masuratorile cu radare nu pot fi folosite ca probe in instanta daca fotografiile au fost facute in conditii de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna si, ca urmare, culoarea masinii, numarul sau soferul acesteia nu pot fi determinate absolut fara dubiu.

In plus, pe fotografie sau film trebuie sa apara obligatoriu data si ora la care a fost efectuata masuratoarea, valoarea vitezei, sensul in care s-a deplasat masina si faptul ca a fost efectuata anterior auto-testarea radarului / camerei de supraveghere (un test care se face ca exercitiu, cu prima masina care trece).

Echipajul de Politie care efectueaza controale cu radare trebuie sa aiba in permanenta asupra lui certificatul de omologare a radarului, buletinul de verificare metrologica - in termen de valabilitate de 12 luni, si autorizatia de operator radar, pentru agentul care intocmeste procesul verbal.

Radarele au o functie de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului. In timpul testarii, in coltul din stinga jos a inregistrarii video sau foto apare litera "T".

Fotografiile astfel marcate nu pot fi folosite de Politie ca probe in instanta, pentru ca aparatul nu era reglat in momentul folosirii.

In cazul amenzilor date de camerele de supraveghere, verificati ca amenda sa fi fost semnata de catre un politist care trebuie sa isi indice functia si gradul.

Ce am mai primit pe email - as zice 80% valabil

Editorial Florin Campeanu : Am decit o idee about that

"Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point? In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic. Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"! Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana!

Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali. Vrem sa cunoastem totul, dar nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare. Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca. Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

"Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice. Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. Aflu ca mindset inseamna mentalitate. Ma linistesc. Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza.

Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti profi. Punct. Nici cool nu esti. Inca o data, punct. Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un looser. Come on. Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba. In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. Let's face it, nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket. In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu the significant other". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta. M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confusing. Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi.

Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista. Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti zece tineri, nu as angaja mai mult de doi sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere... Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior.

I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romana. M-am dat mare si i-am marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana. S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit meeting reportul primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic. Sunt un looser care se incapataneaza sa gandeasca romaneste.

RE : Sper sa nu

Ce am mai primit pe e-mail ( de la prieteni destepti - care nu dau copy/paste ca mine :-)))) - legat de primele proiecte de dublare a filmelor :-)

Elvis has left the building - Elvis are cladirea din stinga

Die, you son of a bitch – Mori, catelusule!

Looking forward - Păsările zboară-n zare / Eu mă uit / Ele dispare...

'Hasta la vista, baby' - te fac harcea-parcea, puiule

check this out – verifica asta afara

frankly my dear, I don't give a damn – sa fiu franc, papuse, nu dau o naiba.

Smells like teen spirits - miroase a fantome tinere

snoop doggy dog - catelus cu parul cret

oh, no, we're fucked – o, nu, viaţa e complexă si are multe aspecte

Lady Gaga – Alejandro - Doamna Gaga – Alexandru

Natural Born Killers – ucigasi nascuti pe cale naturala

There’s something fishy in Denmark – In Danemarca, ceva miroase a peste.

Mana de culori

O mana plina de culoare, o incheietura conturata frumos de fluturasi, pasarele, culori, zurgalai de bucurie - totul pe un fundal incarcat de cele mai profunde si sincere dovezi de dragoste ( in starea cea mai pura ).
Ador accesoriile, nu e ceva nou pentru cei care ma cunosc, ma completeaza si nu imi imaginez viata fara zorzonele :-) in ciuda unora care nu inteleg mai deloc acest stil de viata.
Iubesc culorile. Iubesc zgomotele. Iubesc rasetele copiilor ( iar daca-s ai mei, cu atat mai mare e bucuria).
Iar mana mea plina de culoare, pe langa o incantare la nivel vizual, reprezinta si un mijloc de calmare a unor iesiri vulcanice : cand A este iritat, incepem sa descoperim pasari, fluturi, comori care aduc liniste si calm.
Astazi am simtit nevoia sa aduc in prim-plan mana mea plina de viata si veselie. Asa ca daca spun " talk to the hand" e un compliment/o invitatie spre fantezie :-)

Urwerk UR-110

URWERK - UR110 movie from I-réel on Vimeo.

Pour les connaisseurs ( si pasionati )

Epoque - stil si eleganta

Am reusit sa imi fac timp sa vizitez unul dintre cele mai noi hoteluri din Bucuresti ; stiam ca e ca si locatie in zona Cismigiu, insa nu reuseam sa identific cu exactitate ( avand in minte poza de pe site-ul lor ).
Am ramas naucita, ca sa zic asa. Cred ca e cuvantul cel mai bun pentru a descrie starea de incantare care inca se mai plimba smecheroasa prin corp. Nu am reusit sa zic decat WOW! in prima faza.
M-a zapacit prin simplitate si bun gust, prin rafinament si eleganta. Cladirea este construita de la zero, cu toate ca prin arhitectura si design te-ai duce cu gandul la o constructie renovata. Este incredibil ce poti gasi in buricul capitalei ! Mobilierul si decoratiunile se imbina perfect intr-o hora a elegantei in care, fara sa iti dai seama, esti prins si tu ca simplu vizitator si incepi sa zburzi prin incaperile primitoare, cufundandu-te in covoarele moi care dau impresia ca te inghit. Toate camerele au acelasi ton de culoare, amestec de bej-uri si maro-uri, o alta dovada de inalta clasa si stil. Ferestrele ovale te lasa sa descoperi prin valurile de matase cladirile vechi din jur.
Covoare pufoase, paturi primitoare, perne imbietoare...sunt inca sub magia acelui loc. Am fost fermecata. Pana si acoperisul e imbracat in cupru pentru a pastra eticheta Bucurestiului de altadata ( pe care nu il cunosc decat din auzite ).
Iar SPA-ul a pus punct acestei incursiuni in lumea bunului gust. Dusuri emotionale ( un nou joc de cuvinte pentru mine ), dusuri scotiene si alte nebunii de actualitate care fac deliciul amatorilor de astfel de locatii. Iar French cuisine-ul dubleaza rafinamentul intregului complex. Totul este atat de cochet si de primitor, incat te simti ca apartinand acestui loc, te identifici cu Epoque. Iar eu, in calitate de moldo-francofona, nu pot decat sa ma declar gadilata in cel mai sensibil si receptiv loc al fiintei mele, adica suflet, prin alegerea acestui nume de-a dreptul SUBLIM. Intr-un singur cuvant atat de micut se regasesc atatea nuante si arome, atatea mirosuri si gusturi, incat esti coplesit in cele din urma.
Ce sa mai ! Mi-a creat asa o stare de vacanta si o pofta de concediu. Mi-a starnit toate simturile ; cel olfactiv a fost de-a dreptul ravasit : mirosul de lemn natur combinat cu cel al asternuturilor proaspat spalate....iar marmura ....ooo....daaa....am uitat sa zic si de marmura incalzita care innobila baile spatioase.
Dar, revenind la zilele noastre, ma bucur sa vad cateva raze de soare pe straduta mea enervant de aglomerata si artagoasa, mereu pusa pe cearta.
Mai multe informatii : www.epoque.ro

Sper sa NU

Unele dintre putinele lucruri de pe lista cu "ce nu e rau in Romania", il reprezinta subtitrarea filmelor. Eu sunt o mare devoratoare de cinematografie, ador filmele, respect marii actori, tanjesc dupa replici celebre. Savurez pe paine, ca sa zic asa, tot ce tine de aceasta arta.
Ma distram mereu in vacantele mele petrecute "abroad" ( asta cand eram pustoaica si stateam cate 2 luni in Belgique ), urmarind filme celebre dublate. Mi se parea o imbecilitate, o absurditate. Sustin in continuare ca nu exista stupizenie mai mare. Cum adica ? Sa auzi un Johnny Depp ( Jack Sparrow- ca tot astept sa apara in cinematografe continuarea povestii cu piratii - vom merge toti 3 la cinema, adica noi si M ) dublat de Busu' ? N-am nimic cu Busu', sa nu ma intelegeti gresit. Ziceam doar asa, ca idee. Mi se face pielea gaina, jur ! Sper ca acest proiect de lege sa nu fie aprobat ( sau daca e aprobat, sa fie valabil pentru televiziunea nationala ). Sa nu prind asa ceva.... prin cinematografe. Am mers de curand la Rio dublat, dar pentru M. Hai sa zicem ca-s desene si mai treaca, mearga. Ea are 6 ani, daca nu intelege, ma solicita pe mine in sala de cinema ( si deranjam restul lumii ). Acasa ii mai dublez io filmele ; fac pe Margareta Nistor ( "la naiba de 3 ori !").
Dincolo de interesele financiare, sper totusi sa nu se intample oroarea asta ; am auzit in treacat de aceasta cretinatate, insa speram ca e o gluma proasta.
Oana Pellea: "Nu cred ca dublarea in limba romana a filmelor straine difuzate de televiziune este o idee buna. Iubesc limba romana. Dar una din amprenta fiecarui artist interpret este vocea. Iar limba in care se exprima este si ea foarte importanta. Plus ca exista studii ce demonstreaza ca renuntarea la subtitrare ridica gradul de analfabetism."
Florin Piersic Jr.: "N-au alta treaba, n-au ce face. E o tampenie din toate punctele de vedere, un pas inainte spre instalarea analfabetismului in Romania. Daca vrem sa avem si mai multi analfabeti, votam legea asta. E ceva ilar. E un lucru ok cand e vorba de desene animate, daca vrei sa le inteleaga copilul tau. Dar pentru filmele artistice... Uite, eu am asteptat 8 ani sa vad "Dog Day Afternoon", cu Al Pacino, pentru ca l-am gasit pe caseta ba dublat in italiana, ba... E aproape o blasfemie, cand e vorba de un film misto, sa auzi vocea mea sau a altui actor roman, in locul lui Anthony Hopkins. Daca au facut proiectul asta... eu inca sper ca e o farsa."

Vom trai si vom vedea.

Bucuresti - I love you

Ieri am simtit pe pielea mea ce inseamna sa beneficiezi de binecuvantarea mai marilor nostri. Am avut marea onoare de a fi printre primii care se infrupta din modificarile unor reglementari ( stupide, as zice ).
Mai exact, am avut marele privilegiu de a-mi fi "saltata" ( abuziv, as zice ) masina de pe raza sectorului 1 ( subliniez 1, caci in 6 e cu 60% mai scumpa taxa, care, chiar si cu mega-reducere, adica oferta, tot te usureaza la buzunare cu 434 RON ).
Acum nu prea pricep, ca dom' primar zicea intr-un comunicat de presa urmatoarele : "Vor fi ridicate cu prioritate maşinile de pe marile bulevarde, parcate pe trecerile de pietoni, în dreptul rampelor de acces pentru persoanele cu handicap, în staţiile de autobuz sau pe calea de rulare a mijloacelor de transport în comun. De asemenea, vor fi ridicate în continuare maşinile lăsate în dreptul intrărilor în unităţile de învăţământ, în spitale, autoturismele staţionate în intersecţii, în dreptul pasajelor sau parcate pe trotuar şi care nu asigură un spaţiu de cel puţin un metru pentru circulaţia pietonală", dar şi maşinile "care ocupă abuziv locurile de parcare închiriate unor persoane fizice sau juridice de către Administraţia Domeniului Public Sector 1".
Mie mi s-a spus ca nu am lasat un metru....pai nici nu vorbim de un trotuar, ci de o bordura - langa o cladire in care se lucreaza, gen santier ; nici gand sa fie loc de promenada ( doar ca, cica, in planurile primariei figureaza ca trotuar ).
Bine, stiti cum se zice : UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALA :-))))
Nici macar nu am intrat in panica atunci cand am vazut ca masina nu mai e ; haideti sa o luam logic : daca scade taxa cu 60%, de unde sa le mai iasa banii ? Solutia : crestem numarul de ridicari cu 60% ca sa avem acelasi venit ( asa ca mergem si pe stradute, in curtile oamenilor, dam 10 lei la o babuta sa faca reclamatie ca n-are 1m si totul e ca la carte ).
Bine ca am recuperat masina, am stat si vreo ora juma' la coada ; ca daca era oferta, normal ca era si cererea ridicata, asa ca multi amatori de "ieftesuguri".
Am avut parte si de o intamplare stranie ( pentru mine, ca-s novice in ale amenzilor date de politie, nu's ce-s alea, ca sa ma exprim mai clar ) : ma ia dl politist tinerel ( pana in 30) si ma invita din multimea de la ghiseu separat ca sa completeze procesul verbal. Ma baga intr-o baraca, isi cere scuze ca nu e aerisit ( tocmai mancasera muncitorii ). Ma roaga sa iau loc pe canapea ( mergea si TV-ul, era emisiunea culinara a lui Jamie Oliver )....stateam unul langa celalalt pe canapea ( el scria PV-ul pe un scaunel din dotare ). Intre timp, vrea si un Dorel sa intre, baga capul, vede ca dl Organ de Politie este ocupat, se retrage cerandu-si scuze.
Buuuun....deja eram in ceata cu acest tratament preferential. Ce sa fie ? ce sa fie ? M-am prins la iesire. Tot imi explica cu avertismentul, ca se poate si asa, nu e musai amenda. Eu ii zic sa imi dea avertisment ( dar nu ma prind ca tre' sa sar cu banu' ; eu credeam ca na!, ma vedem mai cetatean model :-))))) si ...... ). Apoi mi-am dat seama ca vroia 100 lei ca sa scap.....de drumul pana la CEC unde urma sa platesc amenda.
Foarte tare ! Ce sa zic. Mi-am recuperat masina, m-a costat 559 lei + 14 lei taxiul = 573 lei la care adaug nervii de rigoare, o lingura de frustrare, 200 ml de nemultumire si un praf de injuraturi ( asa, pentru impresia artistica ). Si uite reteta pentru o zi mohorata de mai.

Oricum, pot sa zic ca dau de baut ca am lasat doar atat si nu 1000 lei ca prin alte sectoare :-))))

Am condamnat mereu aceasta procedura ; printr-un calcul simplu se poate vedea ca nu e altceva decat FURT. Cate masini sunt inregistrate pe raza sectorului 1 ? Cate locuri de parcare oficiale exista pe raza acestui sector ? E valabil pentru orice alt sector.

Macar daca banii furati ar fi folositi pentru amenajarea de locuri de parcare ; dar nu, se duc tot pe Vuittoane si Jimmy Choo-uri.

Pilotii aerului

Cadoul binemeritat de C a dus si la o sedinta foto inedita pentru trupa de juniori a familiei. Nu e cazul sa detaliez prea mult, pozele sunt "graitoare" ; cu o singura mentiune : M se va face "stiuarzeda" si A un mare pilot, ati ghicit :-)

Smochine si caviar

In urma cu cateva zile, rasfoiam o revista de doamne in tandem cu cafeaua artagoasa de dimineata. Cum dadeam eu pagini, pagini ( savurand pozele, ca n-am rabdare de citit articole despre 10 pasi spre inima lui sau alte delicii adolescentine ) mi se strecoara printre degetele de pianista ( as vreau eu ) un esantion frumos colorat, cu roz, desigur - perfect pentru pantofii mei speciali. Ma uit la pliculetul micut si dragalas din palmele mele ; arunc revista si incep sa il intorc cand pe-o parte, cand pe cealalta.
Nu credeam atunci ca esenta din interior ma va cuceri pe veci. Eu nu sunt chiar asa usor de impresionat, contrar celor mai multe opinii. Ma extaziez poate usor, insa e de scurta durata. Acum chiar s-a legat ceva. S-a creat o conexiune speciala ( la nivel olfactiv ).
Revenind la micul pliculet, descopar cu entuziasm ca modul de testare este diferit de cel obisnuit, functioneaza chiar ca un mic parfumel in miniatura ( adica exista sistemul de pulverizare ). Acum este punctul culminant, climaxul :-) momentul adevarului. Pulverizez ! Mi-e greu sa descriu euforia care mi-a cuprins intregul corp. Frenezie, nebunie ...extaz ! Toate sentimentele acelea de iti dau fiori curgeau prin trupul meu ametit de o asemenea mireasma. Am simtit iar acei fluturasi in stomac. Contactul cu pielea a pecetluit relatia ce avea sa urmeze.
Cand stropii miraculosi din amestec de cimbru si lemn, caviar si smochin s-au impregnat adanc in piele, am simtit si mi-am explicat denumirea de Womanity. Am simtit cum mi se deschid ochii. Am simtit ca traiesc.
Sare si dulce intr-un buchet care m-a lovit iremediabil. Am ezitat in prima faza. Ne-am tatonat, ca sa zic asa, eu si W. Am cochetat, am flirtat. Pana cand inevitabilul s-a produs : ne-am unit intr-o impletire de elemente dintre cele mai contrastante.
W este o contradictie in sine. De aceea cred ca m-a bulversat in asa masura. Avem multe lucruri in comun, iar cel care ne defineste cel mai bine, este "contrastul".

Renaşterea nucleară a Europei: răspunsuri incomode la o întrebare îngrijorătoare

Ma bucur atunci cand am ocazia sa descopar ca am "copilarit" alaturi de persoane care au devenit mai tarziu, ca si adulti, purtatori de opinie ( adica oameni destepti ).

In acest context, imi permit sa va invit, pe voi, cititorii mei putini, dar destepti, sa cititi un articol interesant, cu niste comentarii la fel de pertinente ( as zice eu ).

http://www.contributors.ro/idei-si-solutii/renasterea-nucleara-a-europei-raspunsuri-incomode-la-o-intrebare-ingrijoratoare/

"Tunare" de sezon

Vine vine primavara...care primavara ? Ca e aproape vara !!!! Asa ca, normal, vine sezonul picioarelor la vedere...decolteuri adanci....spate dezvelit...umeri goi. Chiar suna bine, nu ? Dar pentru un efect vizual desavarsit e nevoie de mai mult. Nu tine doar cu cocos :-))))) Cred ca doar cu cocos nu tine figura.
Deci ? Ce ne ramane de facut ? Ma refer la noi, doamnele/domnisoarele bine ( adica exagerat de bine ), usor in criza de timp, fara prea multa disponibilitate pentru miscare fizica :-)))) - sau daca e, ramane doar la stadiul de disponibilitate - ? Body tuning ? Suna ispititor de bine. Cum mi-e teama de solutiile intruzive, care patrund in corpul tau adanc...asemenea unei roci care se consolideaza in scoarta, prefer ceva mai putin invaziv, mai delicat, mai soft :-)
Simt nevoia sa iau atitudine in ceea ce priveste acest tuning de sezon ; am investit in Outfit ( vezi Arcadia Group ), insa se simte nevoia si de o bombonica pe tort ( pe langa bombonica din mine - cu pantofii mei cei roz, desprinsi parca din poveste, imi pot deschide un fan club - toate fetitele intre 4 si 8 ani vor fi fanii mei dedicati ).
Ca sa nu o mai lungesc, mi-am luat un pachet dintr-asta de "tunare" si probabil cam prin luna iunie nu o sa ma mai recunoasteti. O sa fac niste poze cu inainte si dupa, ca sa nu existe guri carcotase cum ca nu-s eu, ci un star :-D
Cu niste aparate nimicitoare voi lua la palme toate fibrele din corp ; razboiul s-a declansat. Sunt pregatita de lupta cu monstrii alunecosi ; elasticitatea isi va dobandi locul cuvenit. Pielea va deveni si mai catifelata, iar fermitatea va fi cuvantul cheie al acestei operatiuni.
Cu desaga-n spinare pornesc la razboi. Trebuie sa inving !
Ah! da-o-ar Domnul sa-mi indrept
Aceasta mana rupta,
Sa-mi vindec ranile din pept,
Iar sa ma-ntorc la lupta,
Caci nu-i mai scump nimica azi
Pe lumea pamanteasca
Decat un corp frumos sculptat
Si mult cocos :-)))

Iepuras coconas

Am trecut si de sarbatorile pascale ; unii mai greu, altii mai usor. Am ales sa ramanem in frumoasa urbe, idee deloc rea, avand in vedere valul de masini care a obturat toate intrarile/iesirile din capitala. Senzatie unica, orasul aproape pustiu, doar cativa temerari pe baricade.
Parcurile libere, mai ales la primele ore ale diminetii.....sincer, senzatie de vis. Mi-a placut la nebunie. Cred ca e cel mai interesant sa petreci sarbatorile in oras, caci toti pleaca si te poti bucura de frumusetea pe care o ignori de cele mai multe ori din cauza aglomeratiei, traficului, zgomotului.
E drept ca ai impresia ca esti intr-un vis . . . cum ? sa n-ai cu cine sa te injuri in trafic ? fara claxoane ? fara bip-uri ? zici ca e o scena desprinsa din Inception cand tu iti creezi singur lumea in care vrei sa traiesti.
M-am amuzat din nou cu stirile despre cei care au facut tot felul de abuzuri culinare/bahice - ca doar daca nu ne imbuibam, nu suntem romani autentici. Asa ca am bagat si eu un mini-abuz de dulciuri ( inghetate, torturi, cozonaci, prajiturile ). Dar eu nu am ajuns sa fiu un caz "neresuscitabil".
Ma bucur in continuare de trafic linistit :-) ca cei mai multi au ales sa sudeze cele 2 evenimente ( Paste si 1 mai ), chiar daca le desparte, totusi, aproape o saptamana de munca :-) Cred ca lumea va reintra in normal dupa 5-6 mai cand vom incepe iar sa participam cu totii la ritmul zilei :-)

Pantofii de rubin

Nu stiu ce va vine in minte, dar eu ma gandesc in dimineata aceasta la Vrajitorul din Oz. Ma minunez singura ce stare de bine iti pot transmite o pereche de pantofi colorati si dragalasi, ca doua margele sclipicioase insirate pe o ata firava. Sunt ca doua bombonele perfecte pe care nu indraznesti sa le savurezi ( teama de a le irosi frumusetea nativa ).
Ma simt precum Dorothy : visez sa ajung dincolo de curcubeu in speranta gasirii unui loc mai bun.
Sunt luata pe sus de tornada numita existenta si dusa intr-un taram de poveste, magic, unde pantofii mei cei roz devin doua nestemate, doua rubine cu puteri magice. In jurul meu identific personajele din tinutul lui Oz, sigur e cineva care are nevoie de mai multa intelepciune, altcineva care vrea sa renunte la statutul de Leul cel Las si sa se imbete de curaj si cred ca toti ne dorim o inima mai mare si mai incapatoare, precum omul de Tinichea. Toti speram sa dam la un moment al vietii noastre peste un Oz care sa ne indeplineasca cele mai ascunse dorinte. Dincolo de invelisurile de poleiala se ascund secrete nebanuite, iar un Oz priceput, daca da la o parte strat cu strat, poate descoperi ce se afla inautru ; poate reinventa o persoana. Calatoria magica spre curcubeu presupune si pericole, insa cu agilitate si perspicacitate, neaparat pe tocuri, poti izbavi.
Pana la Curcubeu sunt multe obstacole, dar cu pantofii potriviti poti trece de Vrajitoarea cea Rea din Apus ; mai ai de invins Maimutele zburatoare si Copacii luptatori.
Dar vei descoperi ca se merita. Pantofii de rubin de astazi iti pot da acel suflu magic necesar pentru a atinge curcubeul.

Descatusare

Acum ca a iesit si soarele pe strada mea ( la propriu ), ma declar eliberata. Cand scuipi tot ce te framanta si te chinuie, te simti mai relaxat si mai destins. E bine uneori sa dai totul afara pentru a putea merge mai departe. Curatenia spirituala de care am mai amintit eu candva. Vrem, nu vrem, trebuie sa o facem si sa ne infruntam cele mai mari temeri pentru a razbi.
Descatusarea e un prim pas spre linistea spre care tanjim. Forfota din zilele acestea m-a doborat oarecum.
Cocosul din vietile noastre s-a dovedit a fi inselator. Unii au fost urcati pe cele mai inalte culmi, altii s-au declarat invinsi. Cred ca voi primi un borcanel inapoi ( sau cel putin asa am fost amenintata ). Am explicat ca necesita timp si perseverenta. La unii tine, la altii nu. Ne lasam oare asa usor amagiti de noile produse aparute in existentele noastre umile ? Sau ce sa mai inteleg ?
Spuneam ca voi gasi un slogan pentru domni in ale cocosului. Inca nu m-am hotarat deoarece ii simt usor reticenti in a incerca acest produs. Oare cocos si relatia rezista ? Sau cum ar suna mai ispititor ? Cocos - niciun refuz. Complicat cu ei si ele, mai ales daca e si cocos la mijloc ; si ma refer la uleiul de cocos, presat la rece, desigur.
Sunt deja la a 4-a sau a 5-a sesiune de cocos si inca nu stiu daca sa ma declar invinsa sau sa continui pentru a simti ceva. E mai complicat decat credeam, depaseste puterea de intelegere pentru un umil amator de produse noi ca mine.
Revenind la soare si saptamana patimilor, nu pot sa vad decat o mare contradictie in alaturarea celor doua cuvinte : soare si patimi. Melanj de speranta si durere. Lumina si moarte. Lumina dupa moarte.
Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi. ( Matei,21)

Din colt in colt

Aruncat din colt in colt, izbit de perete, calcat in picioare, zdrente, ate atarnand. O imagine neglijenta. Cand te simti asa ce poti face ? Ti se intampla sa iti fuga pamantul de sub picioare ? Sa ai senzatia ca te misti contra timp ? Existenta efemera scaldata in durere si deznadejde. Suflet acoperit de depravare si decadenta.
Joc de umbre si lumini, spectacol suprarealist al unui destin macinat de remuscari.
Dezamagire, gust amar, tristete, toate aruncate intr-un bol de suflet plin de speranta, dar totodata prea chinuit pentru a mai reactiona la stimuli externi.
Cuvinte anapoda trantite intr-o insiruire abstracta de idei. Totul este un nimic mare si slinos, alunecos.
Piedestalul ne omoara, radacinile ne tradeaza, prezentul ne sufoca. Mi-as dori sa fiu curajoasa, sa indraznesc, sa renunt la stadiul de complacere. Sau poate sunt si inca nu mi-am dat seama :-)
Maria de Buenos Aires - merita sa incercati. Sunt curioasa ce sentimente poate trezi intr-un suflet cladit altfel * caci toti suntem altfel.

Micile bucurii

Ieri am avut emotii incredibile cand am vazut zambetul stirb al M-ei. Mi-am adus aminte de primii pasi, de primele cuvinte, de primele victorii, ca sa zic asa. Acum incepe o noua etapa. Trece timpul ca nebunu'...e infricosator de frumos. Infloreste sub ochii mei si ma umplu de o stare de bine, radiez, pur si simplu.
Si ea a avut emotii. Ne asteptam sa cada, caci se clatina de ceva saptamani :-) L-a pastrat intr-un servetel si toata seara mi-a zambit ( de fapt, s-a dat mare, stiu eu ). Mi-a explicat ca o asteapta pe Zana Maseluta ; dupa ce a adormit, s-a dus Zanul, dar a lasat 5 lei. Eu stiam ca fetele de la gradi au primit 10-20 lei. Ma gandeam ca va fi suparata de dimineata, asa ca am convocat si Zana care a plusat ;-)
Bucurie imensa de dimineata. M-a chemat M sa ma uit sub perna. Incredibil ! Insa am avut o alta dilema : Zana Maseluta a lasat dintele acolo...vezi daca nu sunt pusa la curent cu aceste noi tendinte !!!
Povestea zice ca Zana ia dintele si lasa banut la schimb ( cred ca de metal ). Asta e ! I-am zis ca primul dinte il lasa ca amintire ;-) Bineinteles ca m-a intrebat daca nu cumva i-am pus eu banii ( dar i-am explicat ca mami nu prea are bani, plus ca eu am dormit toata noaptea ).
Oricum, bucuria a fost maxima de ambele parti. Toata lumea fericita :-)

Zana Maseluta

Victorie !

Scorbura sufletului

Sufletul se înghesuie într-un colț, stingher și se simte luat la rost. Ar vrea să se ascunda cât mai adânc printre gunoaiele putrede care îl macină de ceva vreme încoace. Nu vrea să iasă la lumină, preferă să se acopere de buruienile devoratoare de sentimente. De ce ar ieși? E mai ușor să stea și să se scalde în mocirla lipicioasă, molipsitoare, contaminată. Pentru a răzbi spre lumină e nevoie de efort, de luptă...el preferă confortul mlaștinii și se bucură de o stare de bine relativă, amăgitoare, falsă. Începe să creadă în metempsihoză, să o vadă ca fiind singura soluție salvatoare. Se complace în starea actuală, amăgindu-se cu iluzii eterne, sperând că prin moarte va cuceri viața veșnică (se va purifica, în sfârșit!).
Trecând de la termenii complicați la ziua aceasta mohorâtă  de primavara în picaj (la fel ca sufletul meu intoxicat de prefăcătorie), nu pot să zic decât că suntem mai mult decât o carcasă obosită ce bântuie printre betoane și asflat; putem mai mult de-atât, putem răzbi dincolo de mocirlă sau cel putin asa îmi place să cred. Suntem niște mimi în trecere prin ceea ce numim existență. Suntem atât de buni în ale simulării, încât tindem spre perfecțiune, am ajuns să mimăm tot.
Începe curând o saptamână specială pentru mulți dintre voi/noi ; un drum al purificării, dar nu prin metempsihoză (începe să îmi placă acest cuvânt :-) )

Cred că ploaia de afară îmi crează o stare bacoviană :-) și nu îmi vine în minte decât "Plumb" și plumbul din picioarele mele înrobite.