E vremea schimbarilor

Nici nu stiu cu ce sa incep. E prea luni si prea dimineata. Credeam ca vine primavara cu mult soare si optimism in buze, dar ...ntz....alta "palma" plina de flori de gheata si vant patrunzator. M-as apuca sa scriu o carte, cineva s-a oferit deja sa imi scrie prefata, insa nu imi vine nimic in minte...sau imi vin prea multe.
Ieri am continuat lectia de chitara, facem progrese, e din ce in ce mai palpitant. Este o calatorie, in esenta, o calatorie spre cunoastere si educare. Este un mod de relaxare si imi da o stare de bine. Sunt o eleva sarguincioasa, ascult si incerc sa prind cat mai repede. Ca sa fie totul ca la carte, invat dupa note, pe portativ...este un lucru care imi aduce multa satisfactie.
Imi place sa inchid ochii...oriunde m-as aflat si sa visez pret de cateva secunde. Este o senzatie speciala. Sa incercati. Cand sunteti la birou sau la cumparaturi....oriunde. Inchideti ochii si lasati-va purtati de aripile visarii. Trageti aer adanca in piept si veti simti cum toata fiinta se desprinde de trupul obosit si alearga vesela printre nori de optimism. Imi place sa visez. Imi place sa imi imaginez tot felul de situatii - e de-a dreptul amuzant - si cum ar zice M, e gratis :-)
In ultima vreme un val de mahnire m-a infasurat intr-o mantie groasa si nemiloasa, iar acum ma lupt sa il dau la o parte si se pare ca imi iese.
Ce ne mai ramane de facut decat sa iesim la suprafata cu orice pret. Spre lumina.

LA MULTI ANI ! A trecut un an...

A trecut un an ! Nu imi vine sa cred cat de repede zboara timpul. Exact ce va spuneam aseara.
Dar sa lasam un pic tonul pesimist si sa ne bucuram impreuna de aceasta zi !
Am citit postari mai vechi, de acum un an si am observat ca eram mai vesela, mai optimista. Jonglam altfel cu cuvintele.

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Şi niciodataă n-or să vie iara,
Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mana mea in van pe lira lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!

Si un Porto de seara

Imi pare rau ca nu apreciem la adevarata valoare lucrul cel mai de pret pe care il avem. In ignoranta ce ne caracterizeaza, ne credem vesnici si de neatins. Avem senzatia ca totul este sub un control permanent, insa, de fapt, suntem niste marionete si tot ce este in jurul nostru este atat de fragil. Daca ne-am putea opri o clipa sa privim...dar nu avem timp. Suntem prea ocupati cu lucrurile marunte, incat ceea ce este cu adevarat important ne scapa printre degete. De ce ? Pentru ca asa este omul : atat de mic, o furnica intr-un musuroi, o stea intr-o galaxie, un fir de nisip......
Din pacate, uitam ca avem o viata extrem de scurta, extrem de firava si care se scurge atat de repede. E infricosator.
Dar suntem prea orbiti de lumea materiala, prea ametiti de mireasma lucrurilor palpabile ; suntem prea mandri sa recunoastem ca totul este un castel de nisip. De cele mai multe ori dam cu piciorul la fericire, o respingem, o ignoram ... ne amagim ca va veni si clipa noastra. Ratam tren dupa tren. Si la final, cand tragem linie, cand facem bilantul, vedem ca desaga este goala. Pentru ce tot acest zbucium ? Ajunge cineva in alta parte ? Toti ajungem acolo. Important este cum ajungem acolo.
Daca am putea privi in spatiu, dincolo de aparente, dincolo de micile rautati. Daca am avea mai mult curaj, mai multa ambitie.
Toti suntem lasi macar o data in viata. Lasitatea ne caracterizeaza si am ridicat-o la rangul de virtute.


O animatie frumoasa, fara nicio legatura cu cele relatate.

http://www.youtube.com/watch?v=nf5X6boRFME

Cafeaua de dimineata

Ce zile ! Ce vremuri ! In toata agitatia matinala am apucat sa arunc repede 2-3 linguri din praful magic peste apa clocotinda....mireasma dadatoare de puteri miraculoase s-a raspandit in intregul imobil excitand cele mai frigide papile gustative.
Picioarele greoaie s-au lipit pe gresia ostila ... ochii s-au chinuit sa se intredeschida ; toata dimineata a fost sub semnul somnolentei profunde ( poate si din cauza faptului ca obraznica mea alarma s-a apucat sa sune de 6.30 dimineata fix in mjlocul unui vis - din cauza trezirii bruste si violente, am si uitat ce visam, insa cred ca era ceva frumos ). Traumatizata dupa aceasta scuturare usor nocturna, am incercat sa imi revin, dar de unde ? Aruncata intr-un trafic infernal, fix ca un prunc in mijlocul unei haite de hiene, am reusit cu greu sa ma strecor pana in poarta castelului . Nu am reusit sa disting decat fete neprietenoase integrate armonios intr-un decor la fel de neprietenos si cenusiu. Doar tonuri de gri, cenusiu.....negru. Praf, mizerie, fum. Un tablou sinistru pentru o dimineata care promitea scantei.
Trebuie totusi sa multumesc fortelor celeste ca izbirea mea de realitate nu este atat de violenta ; sunt protejata de scutul meu de otel care ma invaluie intr-o perdea de caldura si muzica. Diminetile ar arata mult mai triste daca as fi trantita in mijlocul multimii neingaduitoare din marile aglomeratii.
Asa ca, in semn de maxima apreciere, voi aduce o ofranda pe altarul orasului care devine tot mai tolerant ( sau eu sunt cea toleranta ? tolerata ?)

DEDICATIE - e musai sa ascultati pana la capat. Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil. Sa fiu si eu un desen sub pasii mici ...



La multi ani, G !

E.E.Cummings - American Poems ( & audi )

I carry your heart with me (I carry it in
my heart) I am never without it(anywhere
I go you go,my dear; and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
I fear
no fate(for you are my fate, my sweet) I want
no world(for beautiful you are my world, my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

I carry your heart(I carry it in my heart)

Trezirea la realitate

E trist cand te trezesti dimineata si iti dai seama ca esti un fals, ca nimic din ceea ce considerai o valoare nu este de fapt ceea ce credeai. Este cu atat mai trist, cu cat tot ceea ce ai cladit se bazeaza pe minciuna si lipsa de moralitate.
Suntem oare atat de stricati ? Un mar frumos la exterior si plin de viermi spurcati la interior ? Cine poate sa imi spuna cu exactitate ce e bine si ce e rau ? De unde stiu eu ca binele tau nu este raul meu ? Ce sunt principiile ? Ce este moralitatea ? Ce ne mana in aceasta lupta perfida cu realitatea ?
Astazi ma simt gaunoasa la interior. Cioturoasa. Colturoasa. Este doar o stare de moment. Imi dau seama ca avem cu totii tendinta sa deviem de la calea cea dreapta si nici macar nu ne dam seama. Suntem rai prin natura...ne nastem cu o rautate in noi si fie o perpetuam, fie o acoperim cu nisip, insa ea tot mocneste acolo in noi.
Ce este falsitatea ? Lasitatea ? Prefacatoria ? Le putem ridica la rangul de virtuti ? Avem voie sa cladim din ele principii de viata ?
Stiu ca suna dezamagitor ceea ce scriu, insa, am o gaura mare in mine care se adanceste, se largeste si risca sa se transforme intr-un hau infometat, gata sa inghita tot ceea prinde in cale. Am tras concluzia ca sunt un om din ceata celor rai ; nu e o rautate ascutita, acida, ci o rautate nativa care ne caracterizeaza pe cei mai multi dintre noi. Un om egoist, un om centrat pe propria persoana. Un om fara un morman de principii. As zice, probabil, un om normal. Dar ce ti-e si cu normalitatea asta ?
E atat de greu de trasat linii de delimitare, de categorisit, de impartit, de etichetat. Ma simt ca o geanta Louis Vuitton luata de pe taraba din colt.
Dar, va veni si primavara si voi incepe sa ma debarasez de vechile obiceiuri, voi arunca dezastrele din ograda, voi aduce un tribut moralitatii si soarele va orbi iar marea cea mare :-)

Despre fericire si nu numai

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

E interesant ca nu se specifica in defintie cat ar trebui sa dureze. Este o stare permanenta sau de scurta durata ? Sau de moment ? De ce putem fi fericiti in momentul X, iar in momentul Y suntem intr-o mare de durere si pesimism. Cine este papusarul in toata ecuatia aceasta ? Daca pierdem un tren, avem sanse sa fim la fel de fericiti in urmatorul ? Important este sa prindem un tren, nu ? Sau sa prindem TRENUL ? Ati observat ca in multe filme apare un tren ? Sa fie trenul un simbol al existentei noastre ?
Ma intrebam ieri care este scopul existentei noastre ? Cred ca am gasit raspunsul : "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul… Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt, şi înmulţiţi-vă pe el!“

Alta logica nu vad la tot zbuciumul acesta. Ma sperii adesea de trecerea timpului. Parca are aripi si zboara zboara....iar noi ne uscam pe aripile lui, ne zbarcim, ne incretim si ne spulberam in neant. Totul este atat de simplu, si totusi, atat de complicat.

De la mic la mare suntem intr-o miscare nebuneasca ; M era ieri dezamagita cu Ziua Indragostitilor ; ii placea si ei de un baiat, iar baiatul.....deh! nu e la varsta cu indragosteala ( pe ei ii apuca mai dupa 12 ani )...apoi mare dezamagire, ca vrea si ea sa fie indragostita. Mai departe, usor resemnata, a zis ca lasa, care baiat o sa o aleaga, sa o aleaga. Adica, lasa dom'le ca merge si asa. Asa, bun, rau, cum o fi ! DAR SA MEARGA ! Apropo de trenul meu de mai devreme. Sunt anumite etape prin care trecem : emotie, exaltare, asteptare, dezamagire, resemnare...si iar o luam de la capat cu emotiile. Trenuletul vesel. E foarte interesant sa privesti aceste treceri de la o stare la alta. Cat de usor trecem de la fericire la tristete si invers.

Ceea ce ma duce la urmatoarea concluzie : fericirea este o traire de moment, intensa. Ca orice lucru bun, dureaza putin ( ca altfel ar deveni banal si nu ar mai fi bun ). Si revine ori de cate ori ii permitem. Tine de noi daca vrem sau nu vrem sa fim fericiti.

Si uite ca niste oameni mai destepti ca mine imi impartasesc opiniile ( am google-it un pic pe net )

Descoperirea fericirii este de fapt descoperirea propriei persoane. Nu descoperi fericirea, o creezi. Tu alegi daca sa fii sau nu fericit. Incearca sa te analizezi si vei descoperi cine esti, cu cine vrei sa fii si vei porni pe calea fericirii facand ceea ce are sens pentru tine si ajungand sa fii multumit de evolutia vietii tale. (David Leonhardt)

Asta imi place cel mai tare : Nu vei fi niciodata mai fericit decat te astepti. Pentru a fi mai fericit trebuie sa-ti schimbi asteptarile. (Bette Davis)

Cred ca de multe ori asteptam mai mult decat ni se poate oferi si de aici marea dezamagire. GRESIT ! Trebuie sa fim realisti si sa nu tintim prea sus.

Marea indragosteala

Stau si ma intreb daca avem nevoie de o zi speciala in care sa ne manifestam iubirea. Sau de ce exista o astfel de zi ? Doar acum avem voie sa ne punem pe tava cele mai intense trairi si sentimente ? Sau e un omagiu suprem adus iubirii ?
Eu resping ideea de a primi flori doar la ocazii de genul asta. As prefera sa primesc fara nicio ocazie. Nu stiu, am transformat totul intr-o campanie comerciala, incat, am uitat cu adevarat insemnatatea lucrurilor.
Suntem mereu in deriva si vesnic nemultumiti ; facem mecanic anumite gesturi, nici macar nu le mai gandim, simtim, le facem pentru ca trebuie facute. Suntem ghidati dupa niste clisee care, pe termen lung, nu cred ca duc spre ceva real, palpabil. Ne amagim cu vise si tanjim dupa firmiturile altora.
Suntem devoratori de vise. Le servim la micul dejun si continuam cu ele pana seara tarziu. Mai grav e ca nici macar nu ne dam seama cat de mult ne pacalim.
Mi-as dori sa traiesc intr-o lume desenata de un magician, unde sa pot sa cladesc o alta lume, un fel de lume in lume...ce frumos ar fi .....dar cred ca e destul de periculos.
Imi vine in minte filmul Inception. Mi se pare super ideea, insa, nu stiu daca e buna si visarea asta. Sau daca acum visam si visul e realitatea ? Prea complicat si pentru mine :-)
Si uite-asa iar am reusit sa deviez intr-o maniera eleganta de la subiect - nu stiu ce am transmis si daca am transmis - dar, cert e ca 14 februarie ramane o zi siropoasa, scaldata in ciocolata si inimioare, iesiri la mese sub lumina lumanarilor....n-am putea sa o mutam vara ? Ca ar fi mai romantic ( te plimbi cu barcuta, cu trasura, cu catelul, cu purcelul ). Dar daca ar fi vara aici, ar fi iarna in alta parte si tot nu am multumi pe toata lumea.
Asa ca ne sacrificam noi :-))))

Happy Valentine's Day !

Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian"

Nu stiu exact cum sa incep sau ce sa spun. Ceva nou pentru mine ( spre rusinea mea, desigur ) - imi pare rau ca nu am avut contact cu opereta mai devreme. Mi-a placut totul, 3 ore in care nu ai timp sa te plictisesti - vizual este foarte bine conceput, ochiul zburda pe scena si nu stie asupra carui detaliu sa se opreasca mai intai. Voci exceptionale, umor, miscare, o combinatie ideala pentru a inchide o saptamana de munca.

A fost mai mult decat placere, a fost o traire, iar bunastarea s-a instalat in tot corpul, pana in cele mai indepartate colturi.

Un spectacol pe care va invit sa il vedeti - merita fiecare secunda pe scaunul usor inconfortabil.

Prima lectie

Ufffff......credeam ca e mai usor ! Dar ce e usor pe lumea asta ? Cand esti debutant, orice e greu ( incepand de la jobul de mamica, pana la a invata sa patinezi sau sa joci tenis etc ). Ma ustura usor buricele degetelor.
Insa m-am prins cum e cu chitara ; asa, in mare. Care sunt corzile : MI SI SOL RE LA MI6....despre grif, freturi si alte notiuni de baza. Tonuri si semitonuri - vezi schita.

Am reusit sa cant gama frumos si elegant. Pentru inceput nu e rau, zic eu. Insa ma asteapta un drum lung in fata, e o provocare. La fel spunea si profesorul, o provocare si pentru el, elevii lui fiind copii, cel mult adolescenti ( adica a vrut sa spuna ca-s babaciune ? ). Eu sunt tanara, adolescenta, asa ma simt, asa arat :-)))))))) na' ! exagerez si eu un pic, dar in niciun caz nu ma simt batrana sau la varsta la care nu mai pot invata ceva. Ce legatura are varsta ? Omul cat traieste-nvata, nu ? Asa zice-o vorba din batrani.

Vreau sa invat, imi doresc atat de mult. Prea mult, as zice. Mi-e teama sa nu fiu dezamagita daca nu voi reusi. Cum era reclama aia veche la Adidas ..." daca vrei cu-adevarat, poti. Fugi...un pantof Adidas....torsion " :-)

Adica ce vrea sa zica autorul ? Ca daca nu fug, inseamna ca nu vreau ? Ce sa zic, ramane de vazut. Ma asteptam sa fie un proces rapid, insa, se pare ca va dura ceva. E ca la condus, zic eu. E prima analogie care mi-a venit in minte ( imi aduc aminte ca dupa primele ore de sofat ma intrebam de unde o sa stiu eu vreodata sa schimb vitezele....mi se spunea ca o sa stiu, o sa simt....cred ca la fel e si cu chitara, acum gandesc fiecare sunet, voi ajunge insa sa il simt, la un moment dat ).

Trebuie sa se creeze o legatura intre noi doua, sa ne contopim, sa ne simtim si apoi, totul va veni de la sine. Acum gandesc fiecare miscare, o calculez, o controlez. Cand vom reusi sa ne conectam si sa ne deconectam, totul va veni de la sine, nu ? Teoretic asa ar trebui sa se intample, ramane de vazut.

We are connected

Azi sunt narcisista si zic tare ca imi place de mine :-))) da, imi place de mine, ce sa fac ?

Trebuie sa dau jos baloanele de pe pereti si afisele cu Happy Birtday si The party is here....ca au trecut ceva zile.

Zi faina tuturor :-)

Un vis devenit realitate.....

Stiti ca ma tin mereu de promisiuni * daca va aduceti aminte prin aprilie 2010 v-am amenintat cu o schimbare de look si am prezentat o explozie de culori :-)

Acum ce sa zic......o idee de moment, o traire intensa......o nebunie.....si uite-ma.....o auditie a Carlei Bruni intr-o dimineata, o melodie frumoasa m-au facut sa imi indeplinesc o dorinta din adolescenta ( aceea de a sti sa cant la chitara ).

Pozele sunt facute de M....dar, cum am promis poze celor care ma iubesc....enjoy :-)))