Ratatouille

Jacques Brel - "Amsterdam" live

Cum ziceam, e pe lista Amsterdam. Daca mi-ati citit profilul, ati aflat ca imi place foarte mult Jacques Brel. Asa ca, va invit, cu mare drag, sa ascultati una din melodiile sale. E cu totul special. Brel e special, e diferit, de aceea imi face mare placere sa il ascult. E atat de mare, incat nu are nevoie decat de un microfon.

Fantana

Am uitat sa mentionez ca am incheiat cu masterul, sunt licentiata si in comunicare. Toate panzele sus !
Si luna august voi trage chiulul deoarece sunt multe activitati.
A nu merge decat de mana sau 4 labe, pur si simplu nu are chef. Are 10.700g si 78 cm + 7 dinti ( parca asa suna la ultima strigare ). M = 22kg si 117cm. JE = secret ;-)
Timpul trece, vara se duce si o luam de la capat.
Va las sa vizionati faimoasa fantana din parcul Moghioros. Plus un mini filmulet cu A * dupa ziua lui (inconjurat de cadouri ).

Pregatiri pentru 25 iulie 2010

Emotii mari, dom'le....tinuta este dementiala, ENJOY

Love and marriage - 25 iulie 2010

Greseli

Realizez ca mai mereu gresesc. Nu cred sa treaca zi fara o greseala, oricat de minora. Stiu ca suntem supusi greselii, insa chiar asa de des ? Gresim la tot pasul si ma intreb cum s-ar putea indrepta situatia.
Suntem slabi ? Sau nepasatori ? Greseala e umana ? E cineva care nu greseste ?
Gresesc ca nu am mai mult calm. Vreau sa fiu mai calma, dar nu reusesc. Cand sunt cu 2, totul se schimba. Cate unul...sa zicem ca merge. Dar 2....nu pot.
In fine, o zi cu un start ratat, din pacate. As vrea mai mult, dar nu reusesc. Nu pot sa gestionez situatia si automat gresesc.
Solutii ? Sfaturi practice tot primesc. As putea scrie o carte.
Ce e greseala pana la urma ? In cazul meu e mai mult involuntara. Dar ce mai conteaza ?

Despre optimism

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:

"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:

"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"

George îmi răspunse:

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg
întotdeauna partea bună a vieţii."

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să
alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

"Vrei să vezi cicatricile mele?"

"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."

"Dar nu ţi-a fost frică?"

"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.

Pastravaria Cheita - Bicaz

Piatra Neamt

Manastirea Neamtului

Kids

Tocanita de idei

Dom'le...am fost "certata" ca nu mai scriu, insa am si io vacanta, ca tot omul ( normal ). S-au intamplat multe si marunte, nici nu stiu cum sa acopar cele 2 saptamani petrecute la Pinalti, adica Chietricica.
Frumos : soare, munte, padure, strand, telegondola, terasa, plimbare, pastrav...terasa si tot asa. Totul de 5 stele plus ( ultra all inclusive ), ca la mama acasa : mancare, curatenie....dupa cateva zile de tatonare s-a obisnuit si A cu mama si am reusit sa respir.
Apoi petrecere la Bacau, apoi nunta si tot asa.
Numai aventuri si peripetii. La sfarsit de saptamana o iau de la capat, insa mai spre centrul tarii de data asta.
Apoi, pe final de august avem si UE in lista, Amsterdam e in cap de lista.
O vara plina, ca inainte de intoarcerea la munca ( undeva prin toamna ).
Ce sa zic. Ma bucur de ceea ce am si profit la maxim de ceea ce mi se ofera.
Cireasa de pe tort : 6 rochite ;-)))

Ziua dezamagirilor

Mi se subliniaza la tot pasul ca traim intr-o tara penibila cu oameni penibili si frustrati. Nici nu stiu care subiect ar fi mai funny ca de inceput.
Disertatia - un fiasco, profesori plictisiti, fara spirit de observatie, toleranta zero, esti la alta forma decat la zi, esti un mare dobitoc ce alearga dupa o diploma. Ca pe langa penibil, se adauga si un sac de prejudecati.
Macar am reusit sa il parchez pe A la Cori, ca sa merg in pace. Motive aiurea invocate, am mers pe un format clasic, probat, in ceea ce priveste tema, dar nu mai comentez.
Acasa, continua seria de penibil. Fara cablu TV. Am vrut sa platesc cablul, insa mi se invocau niste facturi restante pe alta locatie si nu puteam plati pe aceasta locatie, unde locuiesc. Cum adica ? Pai, eu am platit, exista chitanta, insa un angajat de maxima exceptie a mai emis un rand de facturi pentru aceleasi servicii, care nu au fost platite, desigur. Pai de ce sa platesc, daca am mai platit o data ?
Cireasa de pe tort : nu pot achita pe aceasta locatie, pana nu platesc facturile restante. Eu sa fac frumusel o sesizare care se rezolva in maxim o luna * what ? adica stau fara cablu o luna ?! sau, daca nu mai am rabdare, sa platesc ce am mai platit si ramane-asa.
Sau fac iar o sesizare..........RDS&RCS sunt printre cei mai penibili operatori ( ca daca era prima abatere, ziceam ca se mai intampla, insa cand faimoasa companie a preluat operatorul la care eram abonata, m-au pus sa platesc niste servicii pe care nu le-am folosit never ever ). Le-am platit ca ma lasau nervii,
Ma minunez ... pe banii mei, in ambele situatii, mi se incalca drepturile in cel mai abuziv mod cu putinta.
Ca si faimosul master la SNSPA a fost platit ; ca sa ce ?
In fine, cred ca mai am putin si scriu o carte despre culmea nesimtirii.
Iau o vacanta de 2 saptamani, plec la PN. Poate mai scriu ceva de pe plaiuri moldovenesti, sa vedem ce timp este la dispozitie.
Cred ca in loc de Romania ar trebui sa ii zicem Penibilica. Ma ingretosez mai mult, mai mult.

Tinerete fara batranete

Offff. O iau de la capat. Azi sustin disertatia si-s asa, nu's cum sa zic, lipsita de inspiratie, de chef. Nu imi vine sa imi fac un discurs scris, ca nu-s genul, imi plac discutiile libere, dar daca ma pierd in idei ? Daca nu am continuitate sau devin ambigua ?
Nu mai am varsta la care sa tremur in fata unei comisii, nici nu depinde viitorul meu de acest rezultat. Cum se schimba punctul de vedere. La 20 vezi intr-un fel, la aproape 30 ( suna mai artistic ) se vede diferit. Imi aduc aminte de sesiunile obositoare, cu cate 12 examene, unele ingramadite in 2 saptamani. Spre final clacam ( si eram student de bursa, adica note bune, dom'le - fiecare an a fost cu o medie de 9.50 )
Acum vad diferit. Am emotii mari cand merge Maya la inot, cand face Albert primii pasi. Am avut acea teama la fiecare nastere, la fiecare vaccin, la fiecare raceala. Ce sa zic, se schimba prioritatile cu trecerea anilor.
Acum sa vad cum merge azi. Nu prea am unde sa il parchez pe A, ma intalnesc cu Mr C pe la facultate ( sper sa ne sincronizam ).

Ca sa fiu mai clara, sustin o lucrare de disertatie ( ca finalizare a masterului de un an si jumatate ). Ma cacai de ceva vreme, ba nu era ok lucrarea, ba am ramas insarcinata. Acum tre' sa finalizez ca am obosit, sincer.
Tema e usurica. CSR - responsabilitate sociala corporatista ; daca e mai mult marketing sau management, urmata de partea aplicativa ( adica o campanie CSR, o propunere ).
Acum nu's ce sa zic, mie mi se pare facila abordarea. Orice companie/om trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale ; fiecare are o datorie morala fata de cei care sunt afectati ( pe termen lung sau scurt ) de propriile actiuni. Si mai departe poate fi dezbatut.
E clar ca la noi prin CSR se intelege mai mult un act de caritate, ceea ce este total eronat ( de ex campania Pampers, un pachet cumparat, un vaccin pentru un copil din Africa).
In fine, ideea e ca nu am starea necesara. Nu mai am chef de examene, de pareri aleatorii in ceea ce ma priveste, sa fiu analizata de persoane care nu au habar despre ceea ce sunt eu.
Ma intorc la lectura. Sper sa treaca repede si sa nu doara.

Vitezomanul A

Vitezomanul Gica
Si-a luat masina mica,
Rosie ca focul
Sa-i surada norocul.
Fata e frumoasa,
Dar si-ar dori ceva
Inelul de logodna,
Asta e parerea mea !