Picatura de ploaie

Mi-e ciuda uneori ca vremea imi influenteaza starea de spirit ; imi place ploaia, imi plac picaturile de ploaie cand se izbesc de fereastra. E ca si cum primesc o atentionare : traiesc ! Sunt meteo-sensibila, ceea ce imi confirma faptul ca sunt intr-o simbioza perfecta cu ea, ca traim una pentru cealalta, ca avem o relatie speciala. E reconfortant sa stii ca apartii cuiva, simti cum iti restabilesti fortele fizice si psihice.
Si cand te gandesti ca ne cere atat de putin la schimb, dar, ca si in alte chestiuni, suntem mult prea grabiti pentru a ne opri cateva minute sa vedem ce are sa ne spuna, care este strigatul de ajutor.
Ne jucam de-a ecologia, postam in sustinatorii naturii. E atata falsitate in jurul acestor miscari verzi. Dar am stabilit deja ca suntem egoisti si nu ne pasa foarte mult de ce are sa fie. Ca atunci cand are sa fie, noi nu o sa mai fim....poate niste gene de-ale noastre ratacite prin diverse colturi ale lumii....dar de ce ne-ar pasa ?
Atat imi inspira privelistea ingusta pe care o am prin fereastra obturata de o planta ( ce pare a fi carnivora - cred ca ii zice limba soacrei - deci am nimerit analogia ) si un gard de beton. Nu vad decat betoane pe un fundal cenusiu si o ramura usor infrunzita. E ca si cum s-ar sforta sa gaseasca lumina si caldura intre betoane. Ne plac betoanele si asfaltul. La fel de tare cum ne plac semintele si mitocania. Sunt simboluri nationale.

Bucatareala

Si eu care credeam ca le stiu pe toate ... probabil voi pierde ceva procente prin urmatoarea afirmatie : nu am facut niciodata clatite ( pana ieri, desigur ). Eu stau mai prost la capitolul praj'turi si am si ceva sechele din copilarie, deci as putea fi inteleasa ( in special de apropiati, care imi cunosc mai bine povestea trista in ale praj'turilor ). Eu am trait o reala trauma, dar voi incerca sa nu dezvolt prea mult acest subiect ; e vorba de rani prea adanci, nevindecabile.
Buuuun. Avem tema de la gradi : copiii se joaca de-a bucatarii, trebuie sa prepare ceva pentru colegi. Asa ca vin cu ideea sa facem clatite, iar M doar sa le unga cu ciocolata la gradi si sa isi serveasca stimatii colegi. Treaba usoara. Cei de la Mega, pe langa super cartonase, vand si clatite gata facute ( nu am luat niciodata, insa ochiul meu vigilent a tras totul pe video, caseta VHS, desigur).
Ma indrept triumfatoare spre magazin, insa surpriza mare. Raftul gol ! Doar niste lipii pentru saormarii inraiti. Ii propun M-ei sa luam niste biscuiti sau gauffres ....nu si nu ! aproape de o criza de plans. Barbia ii tremura, ochii i se umezesc...cum sa rezist. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis : FAC EU CLATITE ! eeeee !!!!!
Buuun. Primul pas, cel psihologic era deja facut. Al doilea pas : o sun pe mama. Dar vai, mama nu raspunde ( joi = program de biserica ). Sa nu ne panicam, il sun pe C ( nu raspunde, e la bere ). Nicio problema ! Exista Google. Googalim asadar, insa niste retete atat de complicate, ziceai ca intreb cum se face o operatie pe creier. Stai dom'le ca stiu eu ca nu e treaba asa complicata.
Pe cine sa sun ? Pe cine sa sun ? Nu vreau nici sa par ....penibila. Jenata eram deja. Gata ! Stiu ! Nashu'. El are tigaie speciala de clatite, adica e profesionist.
Si din buricu' targului imi dicteaza our nashu' reteta : 2-3 oo ( adica oua, ca doar respect limba romana, pentru impresia artistica mi se parea ca da mai bine ), zahar, sare = se amesteca. Apoi o cana de lapte, iar se amesteca. Apoi faina. Dam la mixer in continuare. Si la final apa minerala. M era critica : "nu arata ca la tati ! nu e bine ! nu o sa iasa ! vorbim cu doamna si reprogramam".
Dragii mei, daca am facut io 2 copii, pai nu reusesc niste enervante de clatite. Si dai si munceste, si dai si munceste. Am improvizat, sa stiti ca am facut clatitele pe tocuri ( de fapt, am vrut sa imi rodez niste pantofi noi, dar important e ca le-am facut elegant si de sus ).
Oricum, azi a mancat toata gradinita primele mele clatite. Cand zic toata gradinita, vorbesc de la doamnele educatoare, ingrijitoare.....copiii....si cica au fost DELICIOASE ( eu nu m-am riscat sa gust ).
Sa nu fiu inteles gresita. Eu am in continuare boala : sufar de sindromul praj'turi. Adica sa nu intelega careva ca ma apuc de facut praj'turi :-)

Reguli de circulatie scrise de un EL ( nu stie sa numere si remarc si usoare tendinte misogine ) ; insa gura pacatosului, adevar graieste :-)

Regula 1

In Bucuresti nu exista reguli.

Regula 2

Niciodata nu trebuie sa vorbiti despre faptul ca in Bucuresti nu exista reguli.

Regula 3

Orice portiune libera de asfalt constituie un loc ideal de parcare. In aceasta ordine de idei, faptul ca acea portiune de asfalt este in fata unei curti cu garaj, in mijlocul unei intersectii sau pe linia de tramvai, este total irelevant.

Regula 4

Oricine isi poate gasi un loc de parcare "platit" in jurul blocului, atata timp cat este primul care isi scrie pe asfalt numarul cu vopsea si isi monteaza gardulet de fier.

Regula 5

In Bucuresti nimeni nu are propriul lui loc de parcare. Primul venit e primul servit. De asemenea primul sosit are dreptul de a-si marca teritoriul cu urina.

Regula 6

In Bucuresti nu se aplica regula prioritatii de dreapta. Sau de stanga. Sau de mijloc. Prioritate are intotdeauna cel care are masina mai mare si un levier in portbagaj.

Regula 7

In Bucuresti toate semnele de circulatie sunt adresate exclusiv soferilor din provincie.

Regula 8

Niciun sofer din provincie nu are ce cauta in Bucuresti. In cazul identificarii unui sofer din provincie se depaseste pe dreapta, se claxoneaza si se deschide geamul la jumatate pentru intimidare.

Regula 9

Claxonatul este un semn de apreciere prin care doi soferi se saluta si isi comunica unul celuilalt faptul ca si-au remarcat masinile.

Regula 10

Benzile sunt facute doar pentru biciclisti. Ce om decent ar putea sa conduca o masina printre doua linii paralele?!

Regula 11

Adevarata semnificatie a culorilor de la stop este

Rosu: in principiu opresti, insa regula poate fi incalcata de Salvare, Pompieri, coloane oficiale si tineri intre 18 si 20 de ani sau de cei care nu poseda permis de conducere dar totusi se afla la volan.

Galben: in principiu ai voie sa treci mai departe, insa doar daca ai peste 200 de km/h, iar masina este tunata si are jenti de aliaj cu spite.

Verde: treci, insa nu in mod obligatoriu, putand si sa tragi un pui de somn. Daca totusi nu ai plecat de la stop in 10 secunde de la aprinderea becului verde inseamna ca esti de acord sa suporti consecintele.

Regula 12

Nicio masina cu girofar nu se grabeste de fapt sa ajunga undeva, decat cel mult sa ia comanda de la pizza. Ce rost are ca altii sa manance pizza in timp ce tu stai blocat in trafic.

Regula 13

Femeile nu deosebesc stanga de dreapta, nu conteaza deci ce mana folositi pentru a le semnala o eroare.

Regula 14

Abtibildurile cu bulgari de foc, siglele de mercedes si crucile agatzate de oglinda cresc personalitatea masinii si implicit sansele de a avea prioritate candva.

Regula 14 si 1/2

Niciodata nu poti avea destule cruci, icoane si matanii agatate de oglinda retrovizoare.

Regula 15

Absolut toti pietonii sunt cretini si nu stiu de fapt ce vor sa faca cu viata lor.

Regula 16

In lunile calde este absolut obligatoriu mersul cu toate geamurile deschise, aerul conditionat pornit si muzica (preferabil manele sau Parazitii) la maxim.

Regula 17

Semnalizarea schimbarii directiei de mers este rezervata strict incepatorilor, femeilor si soferilor din provincie.

Regula 18

Orice conflict in trafic poate fi rezolvat amiabil cu sabii topoare si cativa prieteni chemati prin telefon.

Regula 19

Linia de tramvai este o pista secreta de accelerare.

Regula 20

Toti cei care spun ca nu blocheaza intersectia, blocheaza intersectia.

Regula 21

Statia de troleu este un loc ideal de parcare pe timp de ploaie pentru ca are copertina.

Regula 22

Orice daune produse masinii in trafic se raporteaza la politie folosind parola secreta "Asa am gasit-o de dimineata in parcare"

Regula 24

Orice blocaj in trafic este vina exclusiva a primariei care nu este in stare sa administreze drumurile mai bine.

Regula 25

Oricine nu este de acord cu aceste reguli este pieton, femeie sau sofer din provincie.

Bucuresti by night - partea a 2a

Ca sa nu dau chiar tot din casa, pot doar sa spun ca orice mega "ieseala" se lasa cu dureri la mansarda (lipsa de antrenament, desigur ). Am ramas placut surprinsa de aspectul vestic al stradutei Smardan. E clar ca nu-s iesita de ceva vreme, dar na!, cum ziceam si in alte dati, unii se distreaza, "altii munceste" ( adica fac copii, tot munca e si asta, full-time, ca la call-center, 24h din 24h, 7 zile din 7 - cu mentiunea ca acolo se lucreaza in shift-uri, iar la jobul descris de mine e doar un shift si acelasi worker ). Sper ca nu am englezit-o prea tare, dar daca astea sunt tendintele...trebuie sa fiu si eu mamicool, ca altfel imi scad actiunele, io-s listata la bursa ( sper sa ma inteleaga nationalistii din voi, dar nu pot sa zic tura, muncitor, ca as transforma totul in ceva mult prea banal pentru Bucuresti 2011 ).
Revenind la povestea noastra, str. Smardan m-a impresionat prin jocul de lumini, animatie si culoare. O incantare pentru ochiul obosit, prea putin fericit cu astfel de picturi contemporane. Mi s-a parut magic ( si nu vreau sa exagerez, dar chiar arata intr-un mare fel ).
Locatia ce ne astepta : DekoCafe. Am batut cam toata strada la picior si am dat de cladirea mult cautata ; in fata ei un soi de "raspandaci" striga in gura mare ca e spectacol mare in seara asta. Suntem directionati catre etajul 2 al cladirii. Pasim cu usoara teama pe treptele firave care se misca sub picioarele noastre de ciuta. Propun sa o luam pe rand, in sir indian ca e mai sigur. Scarile sunt si asa usor inclinate spre dreapta ... ciudata senzatia, parol. Odata ajuns sus te simti victorios, plin de tine...tocmai ai incheiat o aventura a' naibii de periculoasa.
Incaperea nu e foarte luminoasa, obscura, ca in camera de developat filme ( pentru cine stie despre ce e vorba ). Muzica tare....ceva "dupa blocuri" necenzurat ( adica niste pseudo-cantareti isi baga si isi scot diverse obiecte contondente, incat latura mea pudica are de suferit ).
Ne gasim locurile ; incerc sa iau atitudinea de Mitzi, care iese mereu in club, adica mers lasciv, unduiri interpretabile, usor in reluare...mult gloss, buze nervoase, machiaj perfect ( exagerez, dar era intuneric, asa ca pot sa fabulez, nu pot fi contrazisa ).
In fine, dai cu o bere, doua, ca baietii. Hai sa incercam si un Mojito ( a se pronunta cu accent de moldo-francofona, da ? muojito cu J, nu H ) - cred ca nu stiau reteta ( sau era varianta studenteasca ). Si incepe show-ul ! Vine un baiat, el zice ca are 34 ani, incepe cu niste glume rasuflate, despre cum juca el ata in fata blocului ( adica elasticul ) sau mai stiu eu ce alte treburi ce se intamplau pana in '89 si usor pana prin '94. Face misto de niste pusti de 15-16 ani, un pic de educatie sexuala ( despre sex altfel decat cel normal, desigur si alte magarii de genul ). Iar raman interzisa ( ca io vorbesc porcarii doar ocazional, numai la volan si cand sunt singura-n masina - si imi vin ...natural...adica fara sa vreau ). Cum sunt in primul rand, se minuneaza si artistul concomitent cu mine - avem si un usor dialog, dar nu intru in detalii. In fine, inafara limbajului exagerat de vulgar, simpatica actiunea scenica ( doar ca avea ceva mancarimi in partea dorsala si una - doua, injuratura de rigoare si hop!, 3 des'te in ce se poarta de obicei pe sub pantaloni - nu garantez ca avea, asa ca nu ma hazardez in declaratii - sau era tot miscare scenica si nu m-am prins io ?)
In fine, am ras, nu zic nu. Vine nr 2. Mult mai jenant. Penibil de-a dreptul. Rasuflat/expirat ( nu mi-a placut ). Dar se pastreaza aceeasi linie melodica, acelasi limbaj suburban, demn de stirile de la ora 5.
Al treilea, razes de-al meu, dar tot asa...usor fad.
Ce am retinut ? Ca nuditatea si pornografia se vand foarte bine. Daca ne bagam si ne scoatem si dam si primim si tot asa.....suntem la moda. Show-ul a fost incheiat cu o rugaminte din partea marelui artist : " va rog sa o incurajati pe prietena mea sa facem sex anal, suntem de 9 luni impreuna.....aplauze....iar prietena urla dinspre bar ca au facut deja, dar el era prea beat si nu mai tine minte !?" Este un citat asa ca nu imi pot fi atribuite cuvintele indecente de mai sus. Ce poate fi mai minunat pe lumea asta ?
Asa ca m-am lamurit si cu stand-up comedy. Chiar eram curioasa. Credeam ca e un umor de calitate, un umor inteligent, interactiv ( cu publicul ), improvizatie...dar ma declar usor dezamagita ; totusi, unele poante, dincolo de cuvintele deocheate folosite, au fost simpatice.
Apoi am continuat seara in Jack's, locatie spalata, usor cu pretentii .... unde am dansat si am tras concluzia ca imi ajuta lectiile de dans la care particip de o luna ( am dansat un pic de jive si salsa ).
Acolo s-a petrecut si intamplarea cu doamna bine de 40 de ani dintr-o poveste anterioara.

Asa ca, dupa ce m-am culturalizat la greu, am zis sa trec la artileria grea : pe 17 aprilie merg la Maria de Buenos Aires la Teatrul de Opereta "Ion Dacian"

Bucuresti by night

Am ramas datoare cu niste relatari din zbuciumul nocturn al capitalei ; personal, mi-am incarcat bateriile pentru urmatoarele 6 luni ( adica, ce se plange lumea ca e greu la munca, trezit dimineata, sef enervant, trafic agasant .....asta e par la ceas sau floare la ureche - pentru cine nu cunoaste prima expresie ; eu o stiu ca am neamuri care lucreaza in domeniul ceasornicariei ).
Treaba grea cu iesitul noaptea ; uitasem cat e de solicitant sa fii pasare de noapte. Pai sa o luam incetisor : tre' sa iti gasesti tinuta, ca nu poti sa mergi asa orisicum. Sa gasesti un echilibru, nici prea Pitzi, nici prea cuminte....un soi de Mitzi, ca sa fiu pe intelesul tuturor.
Apoi, trebuie sa iti gasesti privirea adecvata, un soi de cautatura cu inteles ; adaugi un strop de gravitate si niste fire de obraznicie si iesi in inima Bucurestiului. Prima iesire, Tribute -un club cu pretentii. Faza tare e ca stateam inca in taxi cand ne striga soferul ca am ajuns :-))) Ne dam jos in hohote de ras si continuam aventura. Intram in club undeva pe la ora 22.00.....nu era nimeni ???? Pai ziceau pe site ca la 23.00 canta Proconsul si am zis ca ora 22.00 e ok pentru venit. Mare ne-a fost mirarea sa vedem ca nici la ora 23.00 nu erau foarte multi clienti. Am profitat oricum de "liniste" si am mai discutat una, alta. Proconsul a cantat oricum undeva spre ora 1 noaptea sau dimineata ? Nici nu stiu cum sa zic. Oricum, locatie interesanta, spalata, curata. Servicii bune. Oameni ok ( mai erau 2-3 "atarnaci" imbracati la costum si cravata - pentru impresia artistica - ce se fataiau langa o dama bine cu un cap mai mare ca ei - dar fara succes ).
Am ajuns acasa undeva la ora 3.30 dimineata ; la ora 8.00 eram in parc cu copiii :-)
Ca si concluzie generala : lumea nu se mai zbantuie in club ca acum 10 ani ( cand ieseam eu mai des, ca dup-aia m-am apucat de facut copii si s-a schimbat fusul orar dupa care functionez ). E mai mult un dans al paharelor ( umplute cu whiskey si energizant ) si al figurilor de stil. Un cat-walk al impresiilor artistice. Priviri grave, inteligente ( cica ). O tatonare din priviri. Un nou mod de a-ti gasi jumatatea ? Parca e un targ de vite, pe bune. Toata lumea se priveste ( de vorbit nu e chip, ca e muzica la maxim ), se cantareste, se admira si cam atat.
Interesant, ce sa zic. Mie imi place mai cu actiune, mai cu dans. Bine, pe muzica in cauza e cam dificil de dansat ( ma gandesc la Prodigy in acest moment ).
In fine, cred ca sunt eu demodata. Se pleaca in club la/dupa miezul noptii, se rade o sticla de whiskey ( cu energizant, musai ! ) si se doarme a doua zi pana la ora 16.00, cel putin. Si zici la final : "Doamne ! ce tare m-am distrat ! Nu mai stiu exact cu cine sau ce am facut, dar a fost atat de cool, man ! "
Asta se intampla acum 2 saptamani. Week-end-ul care tocmai a trecut a fost un alt soi de experienta, mai pe gustul meu, dar care tot s-a lasat cu dureri de cap. ( insa asta e o alta poveste).
Pe curand.

Reinventare

Am ajuns la concluzia ca dupa 30 m-am reinventat. Suntem asa de agatati in jocul asta prostesc al cifrelor ? Ne simtim mai bine sa dam cu 2-3 kg mai putin ( daca e sa ne facem vreun test ceva ), nici cand e vorba de ani nu suntem foarte sincere ( ne ascundem in spatele codului bunelor maniere cum ca o lady nu isi spune niciodata varsta.....sa lasam un mister....ca parca ridurile nu tradeaza sau la 30 o sa zic ca am 15 ).
Am tras iar o "ieseala" de vineri ; cum ne-am antrenat saptamana trecuta in Tribute, am fost deja la mare inaltime ( ma refer la tocurile de 10, desigur...sau 11 ? ). Intr-un club fainut, Jack's ( eu eram cea cu picioarele pe sus, daca se numara printre cititori si unii care au iesit in aceeasi locatie..picioare pe sus ca dansam JIVE, ce credeati ? ca merg degeaba la dansuri ???? ) era o doamna faina, nu zic nu. Insa grupul nostru, ma refer la partea masculina, era impartita in doua tabere : unii ca are 40, altii ca are 30. Eu as fi zis peste 35 clar, cu toate ca tanti arata bine, conditie fizica buna, cap frumos, nu atarna nimic, dar niste riduri de expresie tradau varsta. Nu zic ca e de rau. Se simte diferenta. E vorba de stil. E chestiune de a sti cum sa porti o haina, cum sa alegi un machiaj. Sunt lucruri care se dobandesc in timp.
Am vrut sa o abordez imediat ca sa rezolvam misterul - deja ne infrana petrecerea, dar mi s-a zis NUUUUU, cum sa intrebi asa ceva. Si alte comentarii de rigoare. Asa ca am dat peste doamna la toaleta si am intrebat-o cati ani are, daca nu o deranjeaza sa imi spuna etc. ( i-am explicat si motivele ). A fost foarte amabila ; avea 40, no kids, no husband, arata foarte fain pentru varsta ei si mi-a placut ca nu s-a fastacit la intrebarea mea.
Eu zic sa le dam incolo de cifre, numere. Nu incurajez la nesimtire ( mai ales cand e vorba de kg ), dar nici nu cred ca e cazul sa ne transformam intreaga existenta intr-un zbucium continuu guvernat de cifre.

Maine revin cu reactii personale in urma celor doua mega iesiri in peisajul bucurestean. Veti ramane surprinsi :-)

Isteria continua

Credeam ca faza cu cocosul pe buzele tuturor va fi doar o traire de moment care se va topi catinel in sufletele noastre incinse de soarele iradiant ( mai ales in aceste zile cu nor, praf si gaura de ozon ). Dar nu, nu este asa. Fidele unor astfel de tratamente de infrumusetare, ne ghidam existenta dupa un nou motto : Cocos, coafura rezista.
Dar este oare de ajuns ? Te poti multumi doar cu atat ? Am urmat mersul firesc al lucrurilor si am mai adaugat un strop de culoare in aceasta comunitate restransa, exclusivita, m-as hazarda sa spun, dar reprezentativa.
Asa ca s-a declansat un nou val de isterie bazata de aceasta data pe ritm : "Shake it !" Nu am idee ce iti vine in minte cand auzi acest indemn ; eu una ma gandesc la dinamism, pofta de viata, vacanta, soare, ritm, salsa ....si ....desigur....COCOS. Cum putea sa dispara din peisaj ? Din contra, a fost intarit de shake it.
Ca niste adevarate doamne ce se respecta si au grija nu doar de exterior, ci si de interior ( si cum nu prea ne-am incumetat sa testam cocos intern ), am abordat o noua strategie in ceea ce priveste liniile curbe. Le vrem cat mai curBe si mai bine conturate, sculptate si modelate intr-un invelis ce tinde spre perfectiune.
Unele cu experienta in domeniu, altele inca la stadiul de invatare, de exploatare. Cred ca toata lumea a avut de castigat. Succesul nu a fost cel al cocosului, dar cine se poate lua la tranta directa cu el ? Cine are puterea sa doboare cocosul ? Cocosul bate tot.
Sa fie atunci ca o ghicitoare : am testat batoane, ciocolatele, shake-uri si deja ne simtim mai bine. Sau e o iluzie ? Eu sunt mai usor de convins, recunosc. Ca sampania. Spumoasa, exuberanta. Nu cred ca sunt buna de etalon. Mie imi plac toate chestiile de fete :-) Roz, sclipici, volanase, tutu ( sau mi se trage de la M, are si ea o influenta, recunosc ).
Oricum, la vie est belle cand cocos si shake it baby se inlantuiesc intr-un dans tribal care ne ofera un spectacol unic, spectacolul vietii.