M-am bucurat de dimineata cand am zarit razele de soare patrunzand lenese in dormitorul meu cufundat in somn profund ( o noapte grea, bineinteles ). Dar era doar o pacaleala. Aparente inselatoare...perfide...amagitoare. Soarele meu frumos era aprig, era ascutit, cu dinti fiorosi.
Ma gandeam ca asa e si in viata ; suntem atat de preocupati de aparente, incat uitam ce e cu adevarat important.
E vorba de etre-paraitre. In engleza phony. Uitam de naturalete si intram intr-o cursa nebuna a imaginii, doar imginea conteaza, cine mai e atent ca marul e putred in interior. ?! Sa fie oare noua boala a societatii in care traim ?
Recunosc ca si eu m-am prins in acest joc. Depinde cat de mult de acapareaza. Si daca te copleseste. Mai grav e atunci cand joci si nu iti dai seama ca joci. Acum, de ce sa nu fim sinceri, imaginea conteaza ! Insa, nu ar trebui sa ocupe un loc primordial ; macar sa existe si niste valori in spatele ei.
De ce sa nu recunosc ? Imi place sa arat bine, sa am grija de mine. Nu trebuie confundat respectul de sine cu aparentele inselatoare. Unii o dau in nesimtire, umbla neingrijiti, lasa suncile dizgratioase la vedere si se ascund in spatele unor vorbe mari.
Totul e mult mai simplu : trebuie gasit echilibrul. Si nu trebuie aruncate niste etichete la intamplare. Asa ne-am obisnuit sa etichetam si sa emitem judecati fara sa vedem dincolo de stratul de fard sau hainele de firma.
E bine sa fii preocupat de imaginea ta, vorbim de respectul de sine. Dar sa nu cazi in prapastie. Sa nu te lasi inghitit de abisul infometat.
Intrebarea zilei : pana unde ai merge pentru imbunatatirea propriei imagini ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu