De 2 zile alerg fara oprire ; s-au adunat multe intr-un timp relativ scurt ( de la disertatie, acte, dosar, vaccin, ziua lui A......rezervare restaurant, comanda tort etc. ). Simt ca sunt ca un hamster inchis intr-o cusca ce alearga fara intrerupere pe distractiva lui rotita, nestiind cand sa se mai opreasca.
Si am realizat ca acesta este, de fapt, ritmul meu zilnic. Alergatura, alergatura, alergatura. Am obosit. Obosesc, de fapt. Cred ca se cronicizeaza. Peste toate acestea, ma mai acuza unul, altul, ba de clevetire ( care creste precum o buruiana si chiar daca o tai de la radacina, gaseste resurse sa iasa iar la suprafata, cred ca e cel mai la indemana pacat, considerat si printre cele mai usoare pacate, insa amarnic de primejdios ), ba de lipsa de altruism, ba de egoism.
Stateam si ma gandeam ca e chiar asa. Tind sa devin egoista, insa prin lipsa de implicare, si nu prin nepasare. Sunt atat de angrenata in ale mele, atat de prinsa ...incat, sincer, chiar nu mai am resursele necesare sa imi bat capul si cu problemele altora. As vrea, dar eu nu am timp nici pentru mine.
Poate pare usor din exterior - oricum, eu asa las sa se vada, nu sunt genul care sa ma cain la tot pasul si sa starnesc valuri de simpatie in jurul meu - insa nu e totul atat de roz. 2 copii te solicita de 2 ori, inseamna 2 de schimbat, de imbracat, de culcat, de multumit, de mangaiat, de hranit, de plimbat.
O intrebam ieri pe mama daca sunt un om rau. Raspunsul a fost cel la care ma asteptam. Sa mai deschid din cand in cand Biblia si sa ma mai torn in genunchi, sa ma rog pentru linistea sufleteasca. Sunt calma la exterior, insa o furtuna interna ma roade. Sunt ca un vulcan pe punctul sa erupa. Imi zic ca totul e ok, insa nu mai am rabdare pentru nimic.
Ce inseamna sa fii bun ? E o notiune relativa ? Personal, in momentul de fata, sunt satula de ai mei, ca sa imi mai pese de restul. Suna urat, insa macar sunt sincera. Ma simt coplesita. Mi s-a luat.
De-abia astept sa ma intorc la munca.
Simona, hai ca esti amuzanta in nervii si oboseala ta :) daca "te intorci la munca" te vor lua cei de-acolo de odihnita si linistita si cu nervii de otel daca se poate?! ca doar ai stat atat amar de vreme acasa :D
RăspundețiȘtergerenu mi-o lua in nume de rau, oboseala isi spune cuvantul.
iar pe de alta parte de ce atatea justificari? catre cine si de ce?
mai bine sa abati furtuna, norii grei, si-apoi sa iasa soarele :)
pai soarele iese, doar ca ma simt pusa la zid de unele persoane care nu au habar despre ceea ce presupune existenta mea
RăspundețiȘtergeresau poate e doar paranoia...
nu e paranoia, e schizofrenie:cand realitatea nu e interpretata normal si tinde a fi deformata.
RăspundețiȘtergereparanoia e atunci cand ai stari de frica si anxietate.
hehehe
asta daca e sa o luam dupa buchia cartii :D
acum, sa revenim la subiect: si de ce te simti tu pusa la zid? adica vrei sa fii inteleasa si nu esti. pai e problema celor care nu te inteleg, nu a ta.
desprinde-te, ca nu datorezi nimanui nimic.
daca eu nu sunt inteleasa, da, poate ma revolt putin, ma intristez, dar totusi incerc sa realizez ca de fapt nu e greseala mea, ci a celor care nu se pot pune in locul meu. iar pe de alta parte sunt si ceilalti de inteles: nu se pot pune in locul cuiva asa de usor, fiecare si le are pe-ale lui.
asa ajungem de nu ne intelegem om cu persoana mai mereu.
e un "fenomen" atat de des intalnit incat o sa ajungem sa ne minunam atunci cand ne intelegem
:)
azi a iesit soarele, asa ca cine vrea sa inteleaga, sa inteleaga, cine nu, sa faca ce crede de cuviinta
RăspundețiȘtergeream tras concluzia ( singura ) ca-s aproape sanatoasa
maine e Za Big Event...emotii mari