miercuri, 24 septembrie 2014

Marea cea mare

Sunt momente în existența noastră, independent de conștiință, de gândire, când simțim că nu ne mai identificăm ca și indivizi. Viața este o călătorie cu multe necunoscute, însă trebuie să ne păstrăm curajul, indiferent de obstacole. De-a lungul anilor, m-am împotmolit în mocirlă, am reușit să evadez cu puterea gândului, apoi am călcat într-un cui, sufletul mi-a fost redus la o stare de somnolență, iar am reușit să văd lumina (obscură, ce-i drept) și tot așa. O perioadă zbuciumată pentru un suflet neînțeles, dar încontinuu biciut, judecat, pus la colț, uneori tolerat, apoi iar mustrat.
Am obosit. Mă declar înfrântă de acest joc perfid al destinului și pun punct suferinței mult prea îndelungate. Mi-au trebuit ani ca să pot să ridic capul din pământ, regret că mi-a lipsit curajul, mă bucur, totuși, că l-am găsit într-un final. Sună de neînțeles, știu! De ce? Pentru că ne-am învățat să ne ghidăm după cutume și ne-am aruncat în mediocritate. Marea cea mare reușește să rămână în joc. Eu nu mai pot și nu mai vreau.
Rămân o scoică spartă, eșuată pe țărm în timp ce toți ceilalți își continuă drumul impus de val. Un ritm amețitor, o mișcare dată de unde, dar o mișcare de suprafață (nimic profund), o mișcare oscilatorie a vieții.
Prefer să fiu o scoică scuipată de mare, respinsă de marea cea mare, prefer sa îmi regăsesc liniștea și identitatea.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;

Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,

Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

M-am intors

Wow! Am tras un chiul prelungit si nemotivat. Si mi-am pierdut si cei cativa putini cititori. Nu scriu pentru a fi citita, ci pentru a fi inteleasa. Am ajuns la perioada la care invat sa imi asum tot ceea ce fac. Sunt constienta ca asumarea implica si responsabilitate, dar trebuie sa invat sa fiu stapana pe deciziile luate.
Cand totul incepe sa doara si incepe sa si ne placa durerea mocnita este un semn ca traim. Da, suntem inca in viata! Incepem sa simtim tot felul de senzatii contradictorii si corpul si mintea o iau razna in tandem. Toata euforia devine un fapt de sine statator si ne transformam in niste mici cercetasi in cautarea unui absolut de neatins. Dupa ce alergam, de fapt? Totul este o mare minciuna si ne adancim in ea ... ne place sa sapam cat mai adanc pentru a acoperi durerea care musca avid din sufletul moscolit de mizeria cotidiana ce ne inconjoara. Mazga neagra isi intinde tentaculele si tindem sa devenim victimele propriei noastre existente (sa nu uitam ca ea este efemera, fragila si imprevizibila).
Avem curajul sa iesim in fata si sa ne strigam drepturile? Sa ne revendicam aceste necesitati? Sau ramanem niste lasi captivi in propria noastra viata?

joi, 7 iunie 2012

Test parental

Din ce am mai primit pe email :

"Sunteti pregatiti sa aveti copii?

1. Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece serile, intre orele 17h si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria purtand in brate un sac umed care cantareste intre 4 si 6 kg. La ora 22h lasati sacul, reglati desteptatorul la 00h00 si mergeti la culcare. La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou sufrageria purtand sacul timp de o ora. Reglati desteptatorul la ora 3h00. Imposibil sa mai adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 2h00 si serviti-va ceva de baut. Intoarcerea in pat la 2h45. Cand suna desteptatorul, un sfert de ora mai tarziu, trezirea! Cantati cantecele de leagan pana la ora 4h00. Reglati desteptatorul la 5h00. Treziti-va si preparati micul dejun. Mentineti acest ritm timp de 5 ani...fara sa va pierdeti buna dispozitie!

2. Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura de talia unei mingi de golf. Suspendati-l de tavan cu o sfoara si balansati-l de la stanga la dreapta. Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida) incercati sa hraniti "pepenele" (care e in miscare), jucandu-va de-a avionul cu o lingurita. Continuati exercitiul pana cand farfuria e pe jumatate golita, varsati restul... pe genunchii dvs...bravo! acum stiti sa hraniti un bebelus! Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intampla cand va incepe sa mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele, disimulati un pic de peste congelat in spatele televizorului si lasati-l acolo timp de o luna sau doua...

3. Imbracatul celor mici nu e chiar o formalitate. Incepeti prin a cumpara o caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa introduceti caracatita in plasa. Timp prevazut: toata dimineata.

4. Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si stralucitoare ca in ziua cand ati cumparat-o. Cumparati o inghetata de vanilie si uitati-o in cutia de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD player). Sfaramati un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din spate.
In final, zgariati fiecare portiera cu un cui. Perfect!

5. Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se apropie cel mai mult de un copil mic: o capra adulta de preferinta. Daca intentionati sa aveti mai multi copii, folositi mai multe capre. Faceti cumparaturile fara sa le scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea ce au distrus.

6. Repetati de cel putin 5 ori tot ceea ce spuneti.

7. O ultima recomandare: inainte de a face copii, vizitati-va prietenii care au deja. Criticati din plin metoda lor de educatie, lipsa lor de rabdare sau de autoritate. Permiteti-va sa le dati sfaturi asupra orei de culcare, olitei, lipsa bunelor maniere la masa etc. Intr-un cuvant: ajutati-i sa-si rezolve problemele si, in acelasi timp, profitati bine de situatie: este ultima oara cand detineti solutiile. "


marți, 29 mai 2012

Plumb în picioare

Picioare umflate de retenția de deșeuri umane se plimbă leneș prin camera cu iz de mucegai ; totul pare anost și lipsit de sens, ele nemaigăsindu-și locul sau rostul în lumea degradantă în care se târăsc. Tot dezastrul din suflet s-a prelins în picioarele greoaie acum de atâta mizerie, însă scurgerea de dejecții nu a dus către un spirit mai liniștit. Înmuiate în apă, spălate cu grija în speranța prostească a unei curățenii spirituale, picioarele mele tot grele se simt și nu reușesc să intre în nicio pereche de pantofi. Parada încălțărilor din dulap se desfășoară cu mare fast, fiecare pereche își etalează punctele forte în speranța unei plimbări prin urbe, însă nimeni nu vede durerea dată de umflături și bătături. O durere îndelung ascunsă, mascată și împopoțonată, ridicată chiar la rang de plăcere.
Suferință înfundată, picioare învelite în piele colorată, uneori mărgelată ; dans scârbavnic dătător de boală. Un joc perfid al picioarelor dezgustate în cele din urmă de toate chemările ademenitoare ale ambalajelor artificiale, generatoare de durere. Ca un ultim act de mândrie finală, și-au agățat plumb greu și rece drept podoabă, în speranța unei eliberări interioare.

marți, 1 mai 2012

La multi ani, Cip !

Cip, e o varsta frumoasa, o varsta rotunda, unii zic ca e dificila, altii ca abia acum incepi sa traiesti cu adevarat....ramane de vazut.
Noi toti ne-am organizat intr-un flashmob virtual si dorim sa primesti urarile noastre sincere. Esti un tip special, cu totii o stim. Tolerant, impaciuitor, modest, un sot aproape perfect ( sa vedem ce dai dupa 40 ), un tata minunat, un prieten desavarsit, un coleg stimat.
Sper sa primesti cu drag cadoul facut din tot sufletul.
Te pupam.

video
Noi.

Cu scuzele de rigoare, adaug 2 poze pe care am uitat sa le includ in filmulet....dar, uite-asa devin mai speciale si mai vizibile.

joi, 5 aprilie 2012

Doamna și Traficul

Este un subiect oarecum călcat în degete pe tastatură de ceva bloggeri, dar nu pot să mă abtin să nu constat și eu ( cu tristețe ), că mitocania din trafic, specifică până nu demult bărbaților, s-a transferat și la stimatele doamne, care se cred peste noapte reginele șoselelor și își bagă tocul în ele de reguli.

Azi am fost de-a dreptul indignată de o doamnă/domnișoară/duduie într-un Renault Megane ( cred ) roșu, mi-am notat și numărul ( e cu EAG ) ; m-a lăsat paf! Adică, mă consider o persoană tolerantă, cu toții facem mici "șmecherii" în trafic și ne lăudăm mai apoi cu ele ( " moooamaaă! să vezi cum am făcut, stânga, dreapta, pac ! mi-am luat avânt pe pista de accelerare, adică șina de tramvai și iar m-am băgat și i-am tăiat fața ; să fi văzut ce frână a pus fraierul"... ). Vă recunoașteți în descriere (măcar ocazional). Nu e șofer care să nu fi apelat la astfel de mici artificii de manipulare a volanului, altfel decât a învățat la școală - acum vă las imaginația să zburde la auzul unui verb atât de sugestiv.

Dar când șmecheria devine nesimțire și se combină și cu un strop de prost gust, se schimbă ușor unghiul din care vezi lucrurile. Nu mi-am propus să o fac cunoscută pe participanta la trafic dotată și cu o fundiță roz în cosițe, însă puțină decență nu cred că strică. Din proaste la volan, incapabile de parcări laterale, ne mai adjudecăm și titlul de birjari ????


Și dacă mă uit în jur, constat cu stupoare că doamnele dau dovadă de lipsă de toleranță în trafic ; probabil, când strângem în mână o unealtă pur masculină până de curând ( și mă refer la volan ), ne transformăm în niște războinice, gata de luptă. Totul e pe viață și pe moarte !


Lăsând deoparte aroma umoristică, mă declar dezamăgită de modul în care vrem sa înțelegem egalitatea dintre sexe. Eu vreau să fiu răsfățată și cocoloșită, să fiu ceva delicat și sensibil ( nu glumesc, sincer, că deja întrezăresc 2-3 care pufnesc în râs la auzul acestor vorbe taman din gura mea :-)).
Nervi de oțel în trafic și atenție la pisicile care zgârie rău ( cele de pe șosele, normal ). Cu un click pe poză, puteți vedea fundița roz din păr, dacă sunteți interesați, desigur ).