In trafic

Am citit de curand despre comportamentul doamnelor in trafic. Nu zic ca nu mi-a placut articolul in cauza, insa, imi permit sa evidentiez faptul ca acea doamna din poveste nu reprezinta un etalon pentru noi, celelalte participante la trafic. Conduc zilnic si nu am dat peste obraznicaturi la volan. Ba mai mult, un zambet il ai din partea unei doamne, un gest frumos facut din mana ( prin care ti se permite intrarea in coloana ) tot din partea unei doamne.
Domnilor, nu vreau sa dau in voi zilele acestea, insa, haideti sa fim seriosi ! Intrebare : cand opriti la trecere sa lasati pietonii sa traverseze ( asta daca opriti ; oricum daca faceti acest gest de maxima marinimie si indulgenta, aveti impresia ca pietonul s-a aruncat pe trecere ), cum gesticulati ? Ufff....detest gestul din mana, rapid, un soi de "hai treci ca ma plictisesti deja!"....eu personal, am refuzat sa mai traversez si am batut in retragere. Nu suntem animale ! Vite de coordonat in trafic. Mai bine va abtineti sa gesticulati. Serios ! Dar, nu mi s-a intamplat sa vad acest gest hidos din partea unei doamne. Niciodata ! Si fac umbra pamantului ( sustin in continuare ca nu degeaba ) de ceva ani.
Unde sunt cavalerii de alta data ? La bere cu baietii :-) Ce sa zic. Imi vin in minte versurile melodiei "Alt oras" ( orasul te taxeaza daca te nasti femeie, burtosi, carnosi, slinosi, libidinosi isi pun ochii pe tine, ti-e greata dar rezisti ).
In fine, astazi iar am avut senzatie de dezgust, aversiune fata de o categorie foarte activa din peisajul urban : mitocani care-arunca orice din masina de parc-ar vrea sa scada-n greutate ( tot vorba cantecului ). Sedeam frumos in coloana, in fata un taximetrist ( nu mai zic ca eram pe linia de tramvai ca dup-aia ziceti ca avea dreptate doamna cu postarea despre domnitele din trafic ) ; in coloana i se face loc unei alte masini....stateam frumos si asteptam la semafor ( cred ca trecuse deja de 3 ori verde si eu nu mai ajungeam la linia de start - ca sa ma explic legat de linia de tramvai; eu vreau sa stau pe banda din mijloc, dar cei din mijloc fac la dreapta si blocheaza intersectia pentru ca sunt si pietonii in peisajul nostru - deci daca vrei inainte, poti doar sa vrei si atat ).
Un geam se da usor in jos si poc! un pahar de plastic se loveste de asfalt. Atunci, ecologista inraita din mine, protectoarea padurilor ( fara buruieni, ca pe acelea le consum, mai nou, papadie - recomand cu incredere ) simte ca e cazul sa ia actiune. Ploua afara. Peisaj bacovian, plumb :-) As fi vrut sa cobor din masina, sa culeg paharul, sa ii bat in geam si sa ii spun ca i-a cazut din greseala ceva din masina. M-a tinut pe loc fusta cam scurta, decolteul cam adanc, tocurile cam inalte. Sangele oricum clocotea. Furia interna se intensifica. Calc pedala nervos. Nu trec pe galben caci vreau sa profit sa fiu in paralel cu mitocanul. Dar surpriza si mai mare ! Nu era un mitocan, erau mai multi. Veritabili. Fetele ii tradau. Simt nevoia sa iau atitudine. Spiritul civic nu imi da pace. Dau geamul in jos, vad priviri gretoase, fete buhaite, imbibate in alcool...nu am putut. Nu sunt mandra de mine, dar mi-am inghitit cuvintele. Mi-am dat seama ca oricum nu ar fi inteles nimic si nu m-as fi ales decat cu niste cuvinte obscene asa de dimineata ( si io-s mai sensibila din fire ).
Intrebarea mea fireasca : nu ar trebui sa fie cineva care sa dea amenzi si pentru lucruri dintr-astea ? Eu as propune ca pedeapsa sa nu fie in bani, ci bataie in spatiul public ;-)) Glumesc, desigur ( ca sa nu se ia de mine cei de la protectia animalelor ). Insa ne ingropam in mizerie, in munti de gunoaie.....
Orasul ne-nvata sa nu mai iubim
Orasul ne-nvata mereu sa fugïm.

Shopping cu el

Cred ca e printre cele mai solicitante sporturi de logica si perspicacitate de pe lumea asta ( dupa scrabble, desigur ); si nu sunt singura care e de aceasta parere. Aud tot mai multe reclamatii in ceea ce priveste shoppingul alaturi de el. Si nu ma refer la momentele in care ii vezi cate 2 in magazine, ea in extaz, aproape de climax si el brazdat de regrete, incercand sa isi mentina calmul, recitand in gand celebra zicala din Anger Management ( Goooosfraabaaa ). Nuuu.... ca aici e simpla treaba : mergi fara el ( e fara riscuri majore ).
Oricum, am identificat 3 categorii de barbati ( revin imediat la ideea anterioara ) :
1. cei care acorda atentie acestor chestiuni legate de "shoppingareala " ( sunt putini, cu usoare influente gay? si reprezinta cam 7%) ; sau poate cei inca in cautari ( deci trebuie sa impresioneze )
2. cei care se lasa pe mana lor ( lor = ELE in aceasta ecuatie ) si nu comenteaza prea mult - se merge pe incredere deplina in gusturile ei sau pe indiferenta ( si aici ponderea e scazuta, sa dau cu indulgenta un 23% ?)
3. si acum....doamnelor si domnilor, vine categoria grea, cu un procent ridicat, puternic, masculin de 70 %...domnii nostri dragi si mofturosi, greu de convins, care pot sa probeze toate produsele dintr-un magazin si sa nu isi ia nimic.
Impartirea nu e facuta de cercetatorii britanici, imi apartine in situatia de fata ( nu ma intrebati de unde stiu, ca nu cunosc eu asa multi barbati....din auzite, din discutii pe ici, pe colo, oricum, nu cred ca e asa de greu de intuit ). Si daca nu e buna diviziunea, ce conteaza ? Cum zicea cineva, e blogul meu :-)))
E foarte tare acest nou concept. Cand te-ai gandi ca pentru ei e foarte usor in a lua decizii. Ei bine, nu ! Ei gandesc, analizeaza, compara....si o iau de la capat. Fac schite, grafice... scad, aduna, inmultesc, extrag. Noi traim clipa. Ne lasam usor furate de peisaj. Ne indragostim repede de un pantof, se creeaza automat o relatie speciala. Nu ne mai putem dezlipi ochiul, gandul, mana...daca nu il luam, nu mai putem dormi noaptea. De ce ne decidem asa usor ? Stiu raspunsul masculin : lipsa de maturitate :-)
Sa mai caut un exemplu ? Vedem un produs ( ma refer la cele vestimentare, nu la o punga de faina sau o sticla de ulei ), ne da pe spate, il luam. Dupa 10 minute ne indragostim de altul. Si ? Abandonam prima iubire...si o luam de la capat. Cred ca putem iubi de mai multe ori in acelasi timp atata vreme cat timp satisfactia e garantata ( de scurta durata, dar ce conteaza ...mirajul ne invaluie mintile si cadem prada ispitei ).
Ne incarcam cu energie pozitiva, emanam buna dispozitie, fericirea se deseneaza pe chip, o privire tampa ia locul ridurilor ( de expresie, desigur ) si pasim pe tocuri si cu dreptul intr-o saptamana noua ( ca atat dureaza aceasta reincarcare cu energie pozitiva ) ce promite sa aduca numai satisfactie generala ( eliminam prin toti porii un extaz idiot, as zice ).

Dar nu era vorba despre el ? Sa revenim la ideea principala .... :-)))) nu are rost sa mai dezbat subiectul prea mult. Sa ne consolam cu ideea ca nu ii apuca nebuneli de genul acesta decat de 2-3 ori pe an. Asa ca putem respira usurate si sa incercam sa intelegem aceasta vasta categorie de EI. E greu, stiu, dar ...COCOS, coafura rezista.

Ce vreau sa bifez pana la 40 de ani

Daca tot face lumea liste, bilanturi si alte minuni, promisiuni cum ca nu mai fumez de la 1 ianuarie sau ca de luni nu mai mananc carbohidrati :-) si alte chestii dintr-astea, eu imi propun ceva pe termen lung. Acum ca tot am intrat in randul lumii si am facut 30, varsta ideala pentru o femeie ( asa se zice, adica cercetatorii britanici asa sustin ), am zis sa imi fac o lista si sa incerc sa bifez cat mai multe pe ea in urmatorii 10 ani. Nu e elaborata, nici gandita, e o traire de moment ( ca sa il citez pe marele poet Nichita Stanescu :-)))) Doar ca io-s lucida acum. Ordinea e pur si simplu aleatorie.
1. sa cant la chitara
2. sa dansez ( ma refer la dans profesionist )
3. sa imi fac un tatuaj
4. sa merg cu un motor ( eventual sa imi iau si permis, de ce nu ?)
5. sa sar cu parasuta ( in tandem, desigur )
6. sa urc pe Mont Blanc
7. sa merg in Chile sau Brazilia
8. sa vad piramidele ( sa treaca aceasta criza, ca altfel le bifam anul acesta )
9. sa invat sa schiez ( mai cu talent decat ceea ce imi iese in acest moment )
10. sa schimb in bine destinul cuiva ( daca nu am facut-o deja inconstient )
11. sa ajung sa scriu pentru o publicatie ( ar fi o idee, nu ? )
12. sa imi fac o mastopexie ( adica sa imi fac un pic de curaj, ca doar asta ma tine pe loc pentru moment ).
13. sa invat sa merg pe bicicleta
14. sa invat sa inot ( doamne, cate lucruri nu stiu sa fac.....acum imi dau seama ca mai ca fac umbra degeaba Pamantului, noroc cu copiii care imi ridica actiunile :-)))
15. sa citesc Biblia cap-coada ( ca cica nu esti om daca nu o citesti )
16. sa calaresc ( la animal ma refer - completare pentru cei mai carcotasi dintre voi - identific 2-3 cu usurinta )
17. sa inteleg barbatii ( nu stiu daca voi reusi 100%, dar merita sa incerc )
18. sa fac o pana la masina ( nu ca nu as putea dormi fara asta, dar na!, why not, ca sa zic asa - ma refer la schimbat roata, ca pana am facut pana acum, inclusiv pana de idei)
19. sa mai fac un copil ( un punct care socheaza, probabil, dar e cel mai fain lucru pe lumea asta, chiar daca de cele mai multe ori sustin contrariul, vorbeste oboseala din mine )
20. sa deschid o cafenea/ceainarie


Poate mai adaug cate ceva....dar e suficient. Pe langa celelalte indatoriri pe care le am, pare aproape imposibil * dar deja lucrez la primele 2 puncte...punctul 3 se poate face rapid. Cele mai de neatins mi se par 5 si 17 ( ca sa pastram tonul usor hilar...umor de-al meu, pour les connaisseurs ).

Ce sa fie ? Ce sa fie ?

Nu sunt suparata chiar deloc. Dezamagita cel mult de ceea ce ne inconjoara. Dar intr-o maniera eleganta si cu un zambet sugubat in coltul gurii, poate realizez ca mai exista o sansa. Eu nu cred in sanse multiple. Sau nu mai cred. Cand tot dai, dai, dai si vezi ca nu primesti nimic la schimb, te uzezi, te rodezi, te inveti asa, pielea obrazului se ingroasa si incepi sa emani nesimtire prin toti porii. Ca daca doar asta servesti, doar asta mananci....esti ceea ce mananci mi s-a spus de curand. Cand consumam nesimtire in exces, e la mintea lui Boc ca eliminam nesimtire.
Dar ce sa vezi. Am avut drum la un oficiu postal ( prin multitudinea de lucruri pe care le detest se numara si acela de a merge la posta ; de ce ? si daca ai doar o persoana in fata ta, stai cel putin 20 minute, asta ca sa nu fiu prea rautacioasa, iar ca sa fie carcaletele complet, esti si intampinat cu fete acre, scarbite, plictisite...deja mi s-a facut pielea de gaina ). Am zis sa aleg ora deschiderii ca sa elimin cele enumerate mai sus ( nu pot iesi toate din ecuatie, ca nu ar mai fi nimic amuzant pe lumea asta, nu ? plus ca as putea sa ajung la spital in soc anafilactic daca primesc un zambet din partea unui angajat al postei. Nici nu imi doresc asa ceva. Sau sa nu mi se intample mie. ).
Acum s-a intamplat o scena desprinsa din filmele SF. In prima faza am crezut ca visez. Ca sunt inca in pat, visez, trebuie sa ma trezesc si sa ma apuc de traseul definit cu o seara inainte ( adica aceeasi alergatura, dar, desigur, ati ghicit, intr-o maniera eleganta si pe tocuri :-))
Urc 2-3 trepte si vad usile ca se deschid in fata mea. Am o senzatie ciudata ( de voma amestecata cu un soi de ameteala ). Ma gandesc ca poate pentru ca am sarit peste micul dejun si noaptea nu a fost nicidecum dintre cele linistite ( o combinatie ciudata de nor radioactiv si luna prea mare si prea apropiata ). Incerc sa nu intru in panica ( dar simt cu mainile incep sa imi tremure, iar respiratia devine neregulata ). Simt ca ma inec. O senzatie extrem de ciudata ( care nu iti poate da decat o stare de nervozitate ). Cu toate ca ameteala si starea de greata persista. Incerc sa imi reglez respiratia. Ma gandesc ca poate oficiul postal a primit ceva fonduri europene si s-a modernizat ( adica si-a montat usi automate ). E o ipoteza, nu ? Destul de plauzibila.
Dar socul mi-a fost maxim. Maxim. Am mutit. Am inlemnit. Nu imi venea sa cred ochilor. Usa a fost deschisa, in realitate, manual. Un grup de trei tineri ( nu adolescenti ) au actionat usa cand am aparut eu ca o boare.....stupefactie maxima. Tocmai ce criticam deunazi sexul urat ( ca daca noi suntem sexul frumos....deduc ca celalalt e urat ) si tare ( ca noi suntem sexul slab ) si tocmai mie sa mi se intample asa ceva !? S-a intors lumea cu fundu'n sus. Clar ! Vine sfarsitul lumii. Apocalipsa. Daca nu credeam in previziunile mayasilor, in pericolul apropierii lunii de pamant, acum sunt convinsa. Daca apucam 2012 nu stiu, dar stiu ca ceva se intampla. Sau sa fie tot de la norul radioactiv de la Fukushima ? Se poate ?

Cocos, coafura rezista

Agitatie mare in randul doamnelor, un murmur de soapte ascutite se aud din toate colturile. Oare ce s-a intamplat ? Atatea doamne inlantuite intr-o isterie frenetica. Raspunsul poate fi gasit cu usurinta : ulei de cocos presat la rece. Cocosul a produs o nebunie generala in aceasta saptamana, o saptamana guvernata de acest nou simbol al existentei feminine. Cum am trait pana acum ? Nu pot sa descriu cat mai curat starea generala de asediu sub care se afla intreaga noastra comunitate ( mica, insa diversificata, deci reprezentativa pentru sexul slab, frumos ).
Ideea e ca acest produs mirific produce numai furori, coafura rezista. Poate fi intins pe par, poate si intins pe corp, poate fi mancat la micul dejun. Atatea intrebuintari intr-o cutiuta atat de mica si de firava.
Am achizitionat si eu produsul minune. Am simtit schimbarea de cum am avut primul contact cu micul borcanel ( un contact protejat de folia de protectie, intacta fiind in faza incipienta a relatiei). Nu am indraznit sa deschid misteriosul recipient pana acasa ; am preferat sa pastrez emotiile din stomac pentru o perioada cat mai lunga ( la fel am facut si cu chitara : am asezat-o in masina langa mine, am asigurat-o cu centura, dar husa am scos-o abia acasa ...doamne ce emotii si atunci ... ). Dar sa revenim la misteriosul borcanel. Fluturasi in stomac, asadar, inceputul oricarei relatii promitatoare, de lunga durata, as zice. Bine, ca te poti insela oricand, dar prima impresie conteaza. Cu cat e mai puternica, cu atat efectul e de mai lunga durata. Sau nu :-)
Dupa aceasta tatonare, care are un efect puternic asupra oricui, am trecut la fapte, la actiune. Insa a intervenit panica. Cum sa abordam borcanelul ? Mi-a fost teama sa nu gresesc si sa ratez startul. Cum o mai scoteam la capat daca incepeam cu stangul ? Asa ca am preferat sa sun un prieten...dar nu a raspuns...asa ca am mai sunat un prieten si am cerut detalii exacte despre aceasta relatie perfecta. Am urmat pasii exact si nu am gresit. Am notat, am improvizat, am pasit elegant, pe tocuri, desigur, in aceasta relatie care imi aduce pentru moment multa stare de bine. Este ceva special, nu stiu cum sa descriu. Am si gustat, la propriu. Prefer insa pentru uz extern ( intern cred ca e mai periculos ). Ma rezum in prima faza la uz extern :-)
O saptamana condimentata de acest nou concept, o revelatie pe piata produselor de uz extern ( si intern, pentru cine are curaj ). Acum ma intreb : e de rau ? Sa nu ma las pacalita ? Daca va fi si reversul medaliei ?
Eu oricum recomand cu caldura ulei de cocos presat la rece.

Si o melodie de final de saptamana : Help I'am alive my heart is beating like a hammer.



Cine vrea si versuri : http://www.metrolyrics.com/help-im-alive-lyrics-metric.html

Fiecare cu nevoile lui

Ma enerveaza la culme cand unul e hais! si celalalt cea! cine ma cunoaste cat de cat, are habar despre faptul ca detest regulile, aparentele si datul frumos din gene ( nu ca nu ma pricep la dat din gene, dar asta e deja alta discutie :-))
Mereu m-am simtit constransa de reguli, numai pronuntarea cuvantului "regula" ma facea sa o incalc. In ultima vreme mi-au tot revenit in minte amintiri legate de aceasta data de gimnaziu ; cred ca atunci am atins apogeul in ceea ce priveste detestarea regulilor. In fine, nu traim in padure, deci trebuie sa ne supunem unor reguli :-( Si cu reguli, si fara reguli, tot un haos general ne inconjoara.
Principii ? Ce-s alea ? Cine are nevoie ? Sau cine zice ca le detine, are si o conduita pe masura lor ? Observ ca numai din gura suntem perfecti ; in realitate, nu mai exista nici domnite si nici cavaleri( doar in basme, dar alea sunt pentru adormit copiii, corect ? )
Ma intreb unde s-a pierdut galanteria ? Tandretea ? Curtoazia fata de femei ? Bine, recunosc ca prin conduita noastra din ultimii ani, nu prea o mai meritam, dar chiar deloc ? Eu una nu vreau sa fiu egala cu barbatul. De ce ? N-am nevoie. Fiecare cu bucatica lui :-D
Un subiect ce vreau sa il dezbat ceva mai des : barbati vs noi, adica femei.
Imi place melodia asta

Dans ma rue ( as vrea sa fie asa si sub balconul meu )

I feel like dancing, dancing !

Este una din acele dimineti in care ma simt bine in pielea mea fara un motiv anume ( mai mult, as avea motive sa fiu ursuza dupa o noapte agitata....A a fost agitat si noaptea pe langa el, cica de la apropierea lunii - asa m-a informat dna care face curat ).
Ieri a fost o zi dintre cele reusite, o zi obositoare, un maraton al magazinelor ( ca la fabrici si uzine ) - mai mult o prospectare a pietei ( dar si achizitionarea unui tricou cu mesajul "My blog is more fashionable than yours " - daca imi aduc bine aminte ). Toata nebunia a fost incununata cu un saormel mititel ( sunt dependenta, am mai spus-o si in alte ocazii : I love shaorma :-) dar nu orice saorma, ci mama saormelor din lumea-ntreaga ). Shaorma rules ! Stiu ca nu-s o lady prin afirmatia anterioara, dar, cu riscul de a ma compromite in fata voastra a tuturor, ma numesc S si sunt dependenta de saorma ! Na'! ca am facut-o si pe asta.
Daca am depasit momentul saorma, e cazul sa revenim la starea mea de bine. Sa fie tot de la luna ? Ca de la vreme sigur nu-i. Lectiile de dans imi creaza un aer aparte, ma simt mai eleganta si mai delicata ( nu ca n-as fi, desigur ).
Cum ziceam si aseara, am inceput sa nu mai suport oamenii frustrati in jurul meu. Sunt categoria cea mai enervanta, ca sa zic asa. Recomand renuntarea la nemultumirile permanente, descretirea fruntilor si dans, mult dans ( ritm de bachata pentru aceasta zi de martie ).

Un sfarsit de saptamana reusit ( in pasi de dans, desigur ).

Sursa de inspiratie

Cum sunt intr-o pana de idei provocata de schimbarile climatice ( zic eu, de fapt, n-am chef, daca e sa fiu sincera ), mi-am zis, hai totusi sa trag de mine, sa lucrez mintea, sa o antrenez in continuare, nu de alta, dar mi-e frica sa nu faca burta, sa se invete sa lancezeasca, in loc sa produca. Exercitiu, exercitiu.

Asa ca, dau un exemplu din viata reala ( un exemplu foarte proaspat pentru mine ) ; de fapt, voi descrie o categorie de oameni, mai exact, acei oameni care te "lucreaza" elegant, cu zambetul pe buze. Adica cei care te injunghie pe la spate, cei care joaca la dublu, cei care sunt cu dosul in doua luntre.
Ma intreb daca acesti oameni sunt niste ticalosi sau doar niste persoane fara prea multa decenta, niste oameni lasi, speriati, care ar face orice sa isi atinga scopurile personale sau doar ca sa dea bine in fata audientei.
Un exemplu simplu : Dl X presteaza un job pentru Y, dar nu discuta direct cu Y, ci cu un Z. Z ii propune marea si sarea in numele dl Y. Dl X isi incheie munca si vrea remuneratia pentru munca prestata, dar Z a iesit din peisaj si ramane un S sa descurce itele. Complicat. Din pacate X e de vina pentru ca verba volant, scripta manent :-)
Aviz amatorilor !
Acum ce sa zic. Ne lovim la tot pasul de astfel de situatii ( datele din ecuatie sunt cam aceleasi ). Suntem lasi cum spuneam si in alte postari, am ridicat lasitatea pe piedestal. Suntem prea speriati si prea mici pentru a ne asuma anumite lucruri. E atat de greu sa iti asumi ceea ce faci ? Sau ceea ce nu poti sa faci ?
Cred ca toti mintim. Adica toti mintim ( uneori ne mintim chiar si pe noi ). Dar ce e minciuna ? Poate fi un adevar omis ? Sau un altfel de adevar ? Adica ceea ce ne place si vrem sa auzim ? Am inceput sa detest oamenii frustrati. Cred ca prefer orice alta categorie, mai putin cei frustrati, incapabili sa isi asume propriile esecuri, incapabili sa se ridice si sa iasa cu fruntea sus din orice situatie. Toti gresim, toti ne impiedicam, toti avem zile mai proaste, dar important e sa stim sa iesim cu zambetul pe buze din orice incurcatura. A arunca "matza" in curtea vecinului e de-a dreptul jenant.
Cred ca aceasta categorie de oameni e de evitat pentru ca nu stii niciodata la ce sa te astepti. Dar cred ca e greu sa ii mirosi, iar cand ii detectezi, e prea tarziu ( ca ti-ai luat-o deja ).

Caut muza sau muz :-)

Asteptam cu sufletul la gura o raza calda de soare stirb ( ca de cel cu dinti m-am saturat ). Si trebuia sa vina, nu ? Insa o oboseala mi-a patruns in oase si nu reusesc sa ma redresez ; poate e solicitant ritmul impus de job, casa, dans....cu chitara am lasat-o mai moale ( din pacate ).
Imi este somn, somn, somn.
Asa ca ma gandesc ca astenia de primavara e de vina ! Cineva e de vina, asta mi-e clar. Vreau vacanta, plaja, vara, mare, nisip si.....o bere rece :-)
Traiesc, dar obosesc. Sunt in pana de idei de ceva vreme, mi-a disparut muza, a fugit. Muza mea creatoare, desigur.
Inca o mai caut. Poate ma ajuta cineva. Am nevoie de o sursa de inspiratie rapid.

Shall we dance ?

Un doi trei...cinci sase sapte...talpa ! Cea mai faina experienta din ultima vreme : dansul. Daca prima parte a lectie sunt pe jos de ras ( fara un motiv anume ), spre final ma loveste pasiunea pentru dans. Este terapie pura si recomand calduros.
Am ramas surprinsa sa vad ca sala e plina ; abia imi gaseam un loc de unde sa pot urmari pasii instructoarei ( oo...doamne.....si ce picioare...si ce pozitie....gratie si eleganta ).
Am trecut prin pasii de baza pentru jive, salsa si merengue. E mai complicat decat ma asteptam.


www.dansam.ro