Nu sunt suparata chiar deloc. Dezamagita cel mult de ceea ce ne inconjoara. Dar intr-o maniera eleganta si cu un zambet sugubat in coltul gurii, poate realizez ca mai exista o sansa. Eu nu cred in sanse multiple. Sau nu mai cred. Cand tot dai, dai, dai si vezi ca nu primesti nimic la schimb, te uzezi, te rodezi, te inveti asa, pielea obrazului se ingroasa si incepi sa emani nesimtire prin toti porii. Ca daca doar asta servesti, doar asta mananci....esti ceea ce mananci mi s-a spus de curand. Cand consumam nesimtire in exces, e la mintea lui Boc ca eliminam nesimtire.
Dar ce sa vezi. Am avut drum la un oficiu postal ( prin multitudinea de lucruri pe care le detest se numara si acela de a merge la posta ; de ce ? si daca ai doar o persoana in fata ta, stai cel putin 20 minute, asta ca sa nu fiu prea rautacioasa, iar ca sa fie carcaletele complet, esti si intampinat cu fete acre, scarbite, plictisite...deja mi s-a facut pielea de gaina ). Am zis sa aleg ora deschiderii ca sa elimin cele enumerate mai sus ( nu pot iesi toate din ecuatie, ca nu ar mai fi nimic amuzant pe lumea asta, nu ? plus ca as putea sa ajung la spital in soc anafilactic daca primesc un zambet din partea unui angajat al postei. Nici nu imi doresc asa ceva. Sau sa nu mi se intample mie. ).
Acum s-a intamplat o scena desprinsa din filmele SF. In prima faza am crezut ca visez. Ca sunt inca in pat, visez, trebuie sa ma trezesc si sa ma apuc de traseul definit cu o seara inainte ( adica aceeasi alergatura, dar, desigur, ati ghicit, intr-o maniera eleganta si pe tocuri :-))
Urc 2-3 trepte si vad usile ca se deschid in fata mea. Am o senzatie ciudata ( de voma amestecata cu un soi de ameteala ). Ma gandesc ca poate pentru ca am sarit peste micul dejun si noaptea nu a fost nicidecum dintre cele linistite ( o combinatie ciudata de nor radioactiv si luna prea mare si prea apropiata ). Incerc sa nu intru in panica ( dar simt cu mainile incep sa imi tremure, iar respiratia devine neregulata ). Simt ca ma inec. O senzatie extrem de ciudata ( care nu iti poate da decat o stare de nervozitate ). Cu toate ca ameteala si starea de greata persista. Incerc sa imi reglez respiratia. Ma gandesc ca poate oficiul postal a primit ceva fonduri europene si s-a modernizat ( adica si-a montat usi automate ). E o ipoteza, nu ? Destul de plauzibila.
Dar socul mi-a fost maxim. Maxim. Am mutit. Am inlemnit. Nu imi venea sa cred ochilor. Usa a fost deschisa, in realitate, manual. Un grup de trei tineri ( nu adolescenti ) au actionat usa cand am aparut eu ca o boare.....stupefactie maxima. Tocmai ce criticam deunazi sexul urat ( ca daca noi suntem sexul frumos....deduc ca celalalt e urat ) si tare ( ca noi suntem sexul slab ) si tocmai mie sa mi se intample asa ceva !? S-a intors lumea cu fundu'n sus. Clar ! Vine sfarsitul lumii. Apocalipsa. Daca nu credeam in previziunile mayasilor, in pericolul apropierii lunii de pamant, acum sunt convinsa. Daca apucam 2012 nu stiu, dar stiu ca ceva se intampla. Sau sa fie tot de la norul radioactiv de la Fukushima ? Se poate ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu