vineri, 30 aprilie 2010

La multi ani, C !



Maine nu sunt prin zona, ocupata cu gratar si alte operatiuni specifice de 1 mai. La noi, 1 mai e cel mai cel pentru ca e si ziua lui C.... asa ca, pe langa ziua muncii, serbam si Daddy Cool.

Am vrut sa vin cu cadouri pline de semnificatii si mesaje, dar cand sa mai pun in practica ideile mele inovative. Nu a mai fost cand...

Am reusit, pe ultima suta de metri, ce-i drept, sa le incropesc copiilor tinute pentru ziua de maine.



La multi ani, C !

diverse



1. Prima prietenie
2. La soare

joi, 29 aprilie 2010

Omul negru

Va mai aduceti aminte de Omul negru, Sticluta cu otrava, Telefonul fara fir, Lapte gros....

Obosit



Ehe......ia vedeti si voi.......un maidanez ostenit.......cred ca a avut o noapte grea. M-a distrat copios aceasta imagine si nu am ezitat sa o prezint tuturor.

Voi aplica si eu aceasta metoda - cu sonor !


Exista si o parte mai .... cum sa ii zic....solicitanta ? a meseriei de parinte. Cred ca voi aplica si eu metoda de mai sus :-) Cu sonor...deschideti toate filmuletele deodata. Sper sa nu generez vasectomie/castrare in masa :-)))

Re : Ziua Pamantului 22 aprilie

Va intrebati la ce bun proiectul cu Ziua Pamantului ; nu am salvat Terra si nici nu am diminuat poluarea continua, insa am transmis un mesaj copiilor din grupa, iar M a vazut ca se poate face ceva si din gunoaie.
Iar lucrarile noastre sunt INCA la loc de cinste, sa le vada toata lumea.

Poza din gradinita. La panou, M a facut Pamantul din dreapta.

Ideea mi se pare ok, fiind vorba de copii de 5 ani. Si chiar m-a solicitat si pe mine un pic.

Mi-a placut. Mai ales ca eu am terminat Geografia, deci, se presupune, ca as avea mai multe cunostinte in domeniu, decat un simplu cetatean ;-)

As continua sa mai scriu cate ceva, insa se jeleste A in mare fel.

miercuri, 28 aprilie 2010

Bula mea de galagie

Sirena mea


Sunt din ce in ce mai mandra de domnisoara mea. Pe langa calitatile de naratoare ( nu le puteti contesta ), de mare balerina si karatista, acum cele de inotatoare.

Nu credeam ca va sari in bazin, ca va sta, ma asteptam sa se apuce de plans....ea care urla daca la dus un strop de apa pica in zona ochilor.

Uite ca m-am inselat. E o adevarata sirena care la sfarsitul primei lectii de inot nu doarea sa mai iasa din bazin.


M e cea care sta de mana cu antrenoarea si sare in apa. Pentru prima sedinta, sunt f multumita. Atat eu, cat si M.

marți, 27 aprilie 2010

Kit de sfaturi practice despre cum să ieşi viu dintr-un spital

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 17 Mar 2010

A dat boala în tine şi te-a mîncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cît încă mai vezi cu ochiul liber, cîteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!

Şpaga

Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îţi asigură supravieţuirea.

E o mişcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ţi iasă din prima şi să nu bagi banii pe lîngă. "Palmat" se cheamă tehnica şi e împrumutată din practicile hoţilor de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia îşi strecoară mîna. Diferenţa e că ei scot, pe cînd tu bagi. Decisivă e aici mişcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl ţinteşti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare şi profiţi de cele cîteva secunde în care victima îţi indică buzunarul corect printr-o uşoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mîna discret. Atenţie: nu te uita niciodată fix
la buzunar. E semn de proastă creştere şi poate genera suspiciuni.

Cearşafurile

Singura chestie care lipseşte de pe un cearşaf de spital românesc e "Ghiţă was here" scris cu carioca. În rest, găseşti de toate: sînge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunţuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile şi care te zgîrie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci şi - de ce nu? - ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat,
internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearşaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, aşa că, oricît te-ai strădui, n-o să reuşeşti în veci să ai cearşaf şi sub cap, şi sub cur, şi sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi rişti să te pricopseşti cu o micoză pe viaţă de la saltea.

WC-urile şi, mai ales, duşul

Ideal ar fi să-ţi propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă şi să nu te speli. Au fost cazuri de pacienţi cărora le-a ieşit. Dar ei au fost excepţii. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosinţă, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cît aveţi mai multe, cu atît mai bine, căci puteţi face oricînd afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pîinea caldă. Cu duşul e mai greu, fiindcă sînt ori încuiate, ori stricate, ori tre' să-l ştii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sănătăţii ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceţi duş cu şerveţelele umede.

Asistentele & Reanimarea

Două lucruri sînt aici esenţiale. În primul rînd, înainte de a te interna, încearcă să ai cît mai multe bancnote de 5 şi 10 lei. Asistentele sînt nişte tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aştepţi să şi facă ceva pentru banii ăştia sau măcar să zîmbească. Nţţ, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecţie; dai banu' ca să nu te omoare cînd îţi fac o injecţie, ca să-ţi nimerească vena din prima cînd îţi iau
sînge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeţi la reanimare şi tre' să vă umezească cineva buzele cu apă: asiguraţi-vă că asistenta căreia îi daţi taxa (aproximativ 100 ron) nu iese din tură fix cînd ieşiţi voi din operaţie. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine dupea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.

Haleala

Ideal e să primeşti de-acasă. Totuşi, dacă mănînci la oficial, cel mai indicat e să o miroşi înainte şi, eventual, să aştepţi s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deşi umblă vorba printre bolnavii cu experienţă că la "Fundeni", "Bagdasar" sau Universitar nu e chiar atît de naşpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital că să mănînci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.

vineri, 23 aprilie 2010

Ca prima data...

Ieri, A & S au experimentat leaganul. M i-a ajutat. Daca era dupa ea, le facea bara. Stiti ce e bara ?


La dentist

M a fost ieri la dentist, in recunoastere, si a pus in aplicare ceea ce a vazut acolo.

La multi ani, noua !






Ehe....ce zboara timpul. L-am cunoscut pe C de Sf Gheorghe, iar pe M am botezat-o tot de Sf Gheorghe.

So, azi implinim 10 ani de LOVE picanta, impanata cu de toate, si bune si rele, mai mult bune. Primele poze sunt din 2000, anul in care ne-am cunoscut, celelalte 2 de la nunta ( 21, 22 mai 2004 )

joi, 22 aprilie 2010

Ziua Pamantului

M-a anuntat M ca azi e Ziua Pamantului si ca trebuie sa facem pentru gradinita ceva din materiale "reciclicice", adica din ce aruncam la gunoi. I-am explicat cum se pronunta corect, definitia o stia deja. A fost simpatica ( ca de obicei ). Cum astazi a fost greva, a ramas sa se sustina maine proiectul.


Hmmmm.....grea tema. Ce sa facem ? Ma gandeam la niste margele din capace de sticle...dar de unde sa scoatem capacele. Am primit o idee sa folosesc o cutie de lapte pe post de pusculita, insa am zis sa facem o cutie de bijuterii. Cutia de lapte a fost invelita in staniol, apoi, ca decor, un martisor vechi, o bucata dintr-un elastic de par al M-ei ( s-a desprins ) si un buton din hartie ciocolata ( ornat cu o masura lapte A ). Am decupat un capac.

Apoi, dintr-un pet de 5l, am confectionat o rochie de printesa a gunoaielor, bustul a fost realizat dintr-un Actimel, pe post de gat - paiul folosit la consumarea Actimelului, un cap de papusa stricata, palarie dintr-o masura pentru laptele lui A, mainile din manerul cupei de lapte, rochia din publicitatea primita in posta si niste servetele folosite. Si a prins viata Printesa Gunoaielor.

La final, din pet-ul de 5l am facut patratele ce au fost pictate cu mult talent de M....scopul a fost o ghirlanda stralucitoare, insa am ramas pe margele ( numai bune de pus in cutia noastra pentru bijuterii ).

M e stresata daca nu e bine, insa eu zic ca e ok, nu ?

Reciclati. Protejati. Respectati.

Nu suntem cei mai cei





Traim cu impresia ca suntem cei mai buni artisti, ca avem cele mai frumoase locuri, ca suntem cei mai talentati. Nu zic ca nu suntem, insa nu suntem singurii.
Romania este o tara frumoasa ; avem tot ce ne trebuie, toate datele necesare, insa ceva nu merge.
Primisem poze cu manastirile noastre superbe, cu lacurile noastre glaciare. Lacul vulcanic Sf Ana ar trebui mentionat, Lacul Rosu si multe altele. Cheile Bicazului, Cheile Nerei, Carpatii, Delta etc. Avem o tara frumoasa, nu zic nu, insa nu reprezinta un motiv intemeiat pentru a continua sa traiesc in nemernicie si nesimtire.
Insirui poze cu Abbaye d'Orval ( Belgia ), poze din Libramont, Alpii, Matton ( Franta )
Nu mai vorbesc despre scriitori si poeti...pictori si muzicieni...palate si castele...istorie si religie

Cum spuneam, suntem prea orgoliosi, stam foarte bine la teorie, insa cand e vorba sa aplicam ceea ce gandim, e mai greu. Nimeni nu e perfect. Cred ca nici nu mi-as dori sa fiu perfecta, ar deveni totul mult prea plictisitor. M-as urca pe un piedestal si as accepta laudele si ovatiile celor din jur.

E bine ca sunt unii dintre noi care isi doresc sa ramana. Cineva trebuie sa ramana, sa se sacrifice. Eu nu mi-as dori acest lucru, cu toate ca e posibil sa ingros randurile sacrificatilor. Orice e posibil. Daca nu exista destula determinare si incredere, accepti partea usoara, de aici LASITATEA ce ne caracterizeaza.

Nimeni nu e perfect. Perfectiunea e de neatins, insa trebuie sa tindem spre ea. Eu nu imi doresc decat curatenie, liniste, armonie, fete zambitoare, amabile. Scoli dotate, gradinite frumos colorate, spitale curate si personal profesionist...dar se pare ca imi doresc prea mult.

Simt nevoia de schimbare. Culoarea parului nu a facut minuni ; m-a ridicat deasupra linii de plutire pentru o zi, doua, acum, iar simt ca ma inec. Dau din maini sa ies la suprafata si simt cum cineva sau ceva ma impinge spre adancurile intunecate. Am un sentiment de panica, de sufocare. Ma sufoc. Vreau sa respir. Vreau sa fiu lasata sa respir.

miercuri, 21 aprilie 2010

Vreau sa emigrez

Gata, nu mai vreau sa stau in RO. Am inceput sa ma informez, sunt la stadiul de cules informatii. Sa vedem ce si cum, am mobilizat si familia din Belgia ( sunt prieteni cu statut de familie ). De ce sa continui sa traiesc intr-o vesnica si continua marlanie si mitocanie ? Vom ajunge sa schimbam mentalitatea de kkt care ne inconjoara, care ne sufoca ? Pentru a supravietui, trebuie sa adopti o astfel de mentalitate de kko si unde ajungem ? Suntem captivi intr-o bucla, numai Apocalipsa ne poate salva, altceva nu intrevad.
Sunt pesimista ? Nicidecum. Din contra, cred ca incep sa ma luminez. Io-s luminata de ceva timp, insa se lumineaza si altii. Am ajuns la concluzia ca traiesc in tara tuturor posibilitatilor : numai aici vezi un Lamborghini spalat manual la fantani




ce exemple sa mai dau ? doar aici, eu, care stau la etajul 1 si nu folosesc liftul niciodata, platesc mai mult ca cel de la etajul 10 , cool, nu ?

doar aici Politia urca la usa mea si imi spune ca nu are ce sa faca unor mucosi care fac chef sub balconul meu : "e si ei tineri"

doar aici mi se spune ca daca am copii, sa stau acasa, sa nu ies in magazin sau sa ma duc la posta ; asa mi-a spus o cocoana : "cand aveam copii mici, nu ieseam din casa"

doar aici mi se cer bani la tot pasul, direct sau indirect ( la faza cu indirectul ma simt, adica da' nu trebuie, lasati....vai, dar nu ...dar hai, dar da )

doar aici ne luam la harta din orice

doar aici faci slalom printre rahati de caine, de la iesirea din bloc pana.....unde trebuie sa ajungi ( lucrurile se complica daca la parterul blocului ai un cabinet veterinar ) ; cum zicea tata, acesti kkti reprezinta semne de circulatie, semn ca esti in civilizatie, ca nu te-ai ratacit ;-))))

ce sa mai zic, LAND OF CHOICE ... tara nesimtirii si nesimtitilor

MI S-A LUAT ! Nu avem nicio sansa si nu mi-as dori ca M & A sa creasca asa. NU. Sper sa reusesc, daca nu, ii voi incuraja pe ei sa plece.

vineri, 16 aprilie 2010

Explozie de culori






















M-am
tinut de promisiune. Ieri nu am apucat sa ajung pe aici, zi plina : dentist ( sunt f mandra ca am ajuns, A a fost parcat in vecini ), parc cu bebe, epilat - cosmetica, si hair stylist, dom'le + saorma la final, ca un fel de cireasa de pe tort.
Ma grabesc ca urla A.

e tot ceva asimetric.....zic ca intinereste parul scurt, bretonul

personal, ma declar satisfacuta...adica, mai mult decat...

si mi se contureaza culoarea ochilor....la naiba, cat ma mai laud...dar sunt prea happy ca sa nu o fac

miercuri, 14 aprilie 2010

Promisiune




Filmare e din ianuarie, iar Miss s-a tinut de cuvant, doarme singura in camera ei, fara mama, fara tata, fara veioza, fara poveste.....Sa vedem cand vine din vacanta daca se mai tine de promisiune.

Cum blogul se numeste M&A, am zis sa ii prezint cum se cuvine.

Viitorul Mihai Albu

A e din ce in ce mai pasionat de incaltari, si nu doar ale lui. Ma mosteneste ?

make kids, not war !

Cine se baga ? Cine are nervi de otel ? Si asta e lejer, ca e numai unul acasa.....

marți, 13 aprilie 2010

Sedinta foto








Hai sus, hai sus

Limba noastra-i o comoara



Ma intreb adesea cum o fi asa greu sa scrii corect, sa vorbesti corect ? Adica, studiem limbi straine, cand limba noastra e o necunoscuta ?! Nu ma declar guru in ale gramaticii ( cu toate ca mi-a placut ), insa vorbesc de un minim de bun simt. Din punctul meu de vedere, totul se reduce la bun simt si respect.
Dar daca noi scuipam seminte pe banca in parc, ne suflam nasul direct pe asfalt, ascultam manele la maxim, fumam in lift...aruncam gunoaie pe geam...de ce am avea respect fata de ceea ce ne iese pe gura ? Respect de sine ? Ce e aia ? Noi ne luam la bataie in trafic, ne injuram, ne imbrancim, ne impingem, ne luam de gat pentru o bormasina... Cum sa ne respectam unul pe celalalt, cand nu suntem capabili sa ne respectam pe noi insine ?
Vorbe mari ? Ati vazut anunturi : Avem oă ? Sau fi mai bun ? nu mai vorbesc de dezacordurile grosolane. Nu te zgarie la ureche ? E normalitate ? Sau e chestiune de atentie. Pur si simplu nu e destul de important graiul nostru pentru a-i acorda atentia necesara ? Hai sa ne bagam picioarele in limba noastra. Si sa o dam pe INGLIŞ.

luni, 12 aprilie 2010

Monstrii zilelor noastre


Toti ne temem de ceva ? Unii de moarte, altii de inaltime...mie imi provoaca o teama teribila tot ce are mai mult de 4 picioare. Orice taratoare, umblatoare, misunatoare...Si nu exagerez. Sobolanul din parc nu m-a socat, nu m-a scarbit, infricosat. Chiar deloc. Nu zic ca l-as pupa in bot, dar nici nu as urla ca isterica la vederea lui, cu nasucul mic si umed, mustatile simpatice si ochii mici si negri.
Dar scarboseniile cu mai mult de 4 picioare..........nu as putea nici sa le omor. As muri eu de scarba, repulsie, greata. Incerc sa lucrez pe poza, sa imi fac curaj.
Am prins un inamic de talie uriasa ( e mai mare decat degetul mare de la mana sau picior, depinde de subiect ). Am micsorat poza cu ochii intredeschisi, de la o distanta considerabila. De ce oare imi provoaca atata repulsie imbibata cu teama ? E o fobie ? am o problema ?
Daca are cineva o arma letala...daca stie cineva un secret ? As extermina in masa aceste vietati. Sunt inumana ? Sa ma gandesc la Gandacelul ? de Elena Farago ?

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

NUUUUUUU....GANDACOCID ;-)))))))
KILL THE BEAST

Gasiti 5 diferente !



Ma tot intrebam cu cine seamana A. Multi zic ca e leit ma'sa ( adica JE ), altii ca tac'su...mie nu mi se pare ca ar semana perfect cu cineva. Va las pe voi sa decideti.
Nu pierdeti editia urmatoare cand veti face cunostinta cu un ucigas in serie. Mortal ! Demential ! Stati prin zona.

duminică, 11 aprilie 2010

Dinozaurii


O duminica linistita

Daca unii fac lucruri mult mai interesante, eu ma limitez la a-mi distra copilul ( ca doar A participa la aceste manifestari, M fiind in vacanta la bunici ). A pare sa se distreze, deja e baiat mare, a iesit ( in sfarsit ) si dintele de sus, avem 3 bucati. Mare realizare.
Printre tratamente pentru un A bolnav, menaj si bucatareala, mi-ar placea sa gasesc timp si pentru mine. Mi-as dori sa imi fac ceva traznit in cap, cum se observa in poza, sunt prea serioasa. Nu ma caracterizeaza chiar deloc. As vrea ceva culoare : mov, verde, oranj....un curcubeu si ceva mai zburlit, mai explodat, mai sauvage, cum era intr-o reclama. Parca ma babareste culoarea si frizura ( ce e drept, nu-s deloc tencuita, nimic nimic, nu stiam ca se lasa cu sesiune foto ). Asa ca, sa nu va mirati daca o sa fiu ceva mai punk dupa vreo saptamana-doua.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

La pascut



Pozele graiesc de la sine, nu cred ca e nevoie de comentarii...

De week-end - broasca vs sobolan

Ma bucur de vremea frumoasa de afara, profit de zilele fara ploaie, ma bucur de fiecare reusita a lui A, de fiecare nazdravanie a M-ei, intr-un cuvant, traiesc. Sau cel putin asa inteleg eu bucuria de a trai. Bineinteles, ca daca mai adaugi si unele instrumente care inlesnesc bucuria ( ma refer la cele de ordin material ), totul se dovedeste a fi un real succes.
Nu imi propun sa rastorn munti, nici sa realizez imposibilul, incerc doar sa profit la maxim de ceea ce am ; ma consider norocoasa. As merge mai departe si as spune ca ma invidiez ;-)))) Fara sa fiu acuzata de laudarosenie. Vorba cantecului : AM CU CE !
Faza zilei : stateam sub o salcie pe malul lacului in parc, ii aratam lui A privelistea deosebita. Raman extaziata de o broasca testoasa ce plutea lenes pe lac. Wow ! Cei de la primarie au bagat broaste in lac, mirific ! Bine ca au bani pentru broaste, dar aleile din parc.......au scos toti trandafirii si au plantat niste boscheti ( cred ca vor sa fie pro adolescenti - sa aiba unde sa ingramadeasca mandrele )...admir broasca, insa mi se pare ca are coada cam lunga pentru o broasca testoasa. Se mai opresc 2-3 trecatori alertati de exclamatiile mele de incantare : o broasca testoasa, ce dragut !.....
ERA UN SOBOLAN ! ( ca sa fie peisajul complet, era trecut in lumea celor drepti, asadar un sobolan drept ). Emotionant ! Am ras copios !