Nu suntem cei mai cei

Traim cu impresia ca suntem cei mai buni artisti, ca avem cele mai frumoase locuri, ca suntem cei mai talentati. Nu zic ca nu suntem, insa nu suntem singurii.
Romania este o tara frumoasa ; avem tot ce ne trebuie, toate datele necesare, insa ceva nu merge.
Primisem poze cu manastirile noastre superbe, cu lacurile noastre glaciare. Lacul vulcanic Sf Ana ar trebui mentionat, Lacul Rosu si multe altele. Cheile Bicazului, Cheile Nerei, Carpatii, Delta etc. Avem o tara frumoasa, nu zic nu, insa nu reprezinta un motiv intemeiat pentru a continua sa traiesc in nemernicie si nesimtire.
Insirui poze cu Abbaye d'Orval ( Belgia ), poze din Libramont, Alpii, Matton ( Franta )
Nu mai vorbesc despre scriitori si poeti...pictori si muzicieni...palate si castele...istorie si religie

Cum spuneam, suntem prea orgoliosi, stam foarte bine la teorie, insa cand e vorba sa aplicam ceea ce gandim, e mai greu. Nimeni nu e perfect. Cred ca nici nu mi-as dori sa fiu perfecta, ar deveni totul mult prea plictisitor. M-as urca pe un piedestal si as accepta laudele si ovatiile celor din jur.

E bine ca sunt unii dintre noi care isi doresc sa ramana. Cineva trebuie sa ramana, sa se sacrifice. Eu nu mi-as dori acest lucru, cu toate ca e posibil sa ingros randurile sacrificatilor. Orice e posibil. Daca nu exista destula determinare si incredere, accepti partea usoara, de aici LASITATEA ce ne caracterizeaza.

Nimeni nu e perfect. Perfectiunea e de neatins, insa trebuie sa tindem spre ea. Eu nu imi doresc decat curatenie, liniste, armonie, fete zambitoare, amabile. Scoli dotate, gradinite frumos colorate, spitale curate si personal profesionist...dar se pare ca imi doresc prea mult.

Simt nevoia de schimbare. Culoarea parului nu a facut minuni ; m-a ridicat deasupra linii de plutire pentru o zi, doua, acum, iar simt ca ma inec. Dau din maini sa ies la suprafata si simt cum cineva sau ceva ma impinge spre adancurile intunecate. Am un sentiment de panica, de sufocare. Ma sufoc. Vreau sa respir. Vreau sa fiu lasata sa respir.