Dependenta sau ce ?

De mici suntem atasati de oameni si lucruri. Un bebelus este dependent de mama lui, un copil este dependent de ursuletul de plus cu care isi imparte patutul noapte de noapte. Usor, usor ne invatam sa fim dependenti de lucruri si oameni care ne dau o stare de bine.
E gresit ? E un soi de alinare ? De depasire a altor probleme ? O evadare din realitate ? Dauneaza aceste dependente sau doar ne ajuta sa mergem mai departe.
Eu am inceput sa gasesc placere in anumite lucruri normale, as zice eu :-)
Cand pleoapele obosite se lupta sa se deschida, dupa primele batai...iti vine pofta de prima dependenta a zilei inscrisa pe lista unor mici placeri nevinovate : cafeaua de dimineata. Ce poate fi mai placut decat sa sorbi linistit dintr-o cana cu licoare neagra si amara ?
Apoi ziua perfecta continua : deschizi dulapul si scoti rochia pe care ai cumparat-o dintr-o traire de moment. Cine ar intelege asa ceva ? Nu cred ca nu mai erau altele in dulap, dar niciuna nu era ca aceasta. Dupa ce o arunci peste corpul proaspat scos din dus, urmeaza una din placerile maxime ale zilei : pantofii. Aici recunosc ca nu ma mai satur. Una din marile mele slabiciuni. Cine poate rezista in fata unei perechi de pantofi care iti zambeste cochet si iti confirma ca vei arata impecabil - rochia se transforma intr-un tribut adus bunului gust prin accesorizarea corecta.
Cate perechi ar fi suficiente stau si ma intreb ? E vreodata de ajuns ?

Acest articol este un pamflet si va rog sa il tratati ca atare. Orice asemanare cu cititorul este pur intamplatoare ( daca este vorba de un EL, desigur ). Daca cititorul este o EA nu mai e vorba de un pamflet ;-)))




Si pentru a incheia intr-o maniera serioasa : "I had no shoes and complained, until I met a man who had no feet."