Nu m-as arunca spre vorbe marete, nu i-as spune nici lipsa de inspiratie, ci canalizare a "frustrarilor" si bucuriilor spre alte directii. Am tras chiulul in mod voit, a fost o vacanta prelungita...au trecut cateva luni in care am acumulat si bune si rele. Nu declar nimic schimbat in starea generala de ...anosteala cronica ; cred ca e aceeasi rutina presarata cu mici satisfactii si impliniri care cred ca se contureaza intr-un ritm ce tinde spre perfectiune ( aceea dupa care tanjim cu totii ).
Picioarele imi sunt la fel de grele si cauta cand si cand sa se relaxeze intr-o baie de flori impregnate de miresme bahice, insa nu reusesc sa isi gaseasca echilibrul in aceasta ecuatie cu prea multe necunoscute si prea putini prieteni.
Simt ca depresia ma-nconjoara ;-) asa ca bat in retragere. O fi de la anii din buzunarul meu prea putin generos cand e vorba de timp. Tic-tac, tic-tac, bate ceasul neincetat ; dar uite ca ceasul meu nu vrea sa ramana in urma, cu toate ca ma rog de el sa mai zaboveasca - in stilul sau sagalnic - pe cateva ulite temporale.
Acestea fiind spuse, ma duc sa mai scotocesc prin buzunarul hainei mele greoaie, in speranta gasirii timpului pierdut. Alunecarea prin trecut iti poate deschide ochii incetosati de prea mult fum itit in lipsa focului.
SS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu