Traficul nostru cel de toate zilele

As vrea sa nu ma transform intr-un birjar ( la limbaj ma refer ), insa ma simt agasata tot mai rau de traficul din ce in ce mai sufocant. Tot mai multa mitocanie in trafic ; de dimineata am asistat la o cearta intre un motociclist si un sofer care credea ca si-a tras sosea.
Eu una sunt mereu atenta la motociclisti, le fac loc si deja am inceput sa le invat limbajul ( corporal ), atunci cand primesc o multumire pentru ca imi pasa ( au ei un cod al lor, un picior in sus si alte minunatii - poate dezvolta un motociclist).
Nu stim sa dam dovada de respect, nici fata de pietoni, nici fata de ceilalti participanti la trafic ; nu stim sa parcam cat sa nu incomodam, nu stim sa lasam un numar de telefon daca blocam alte masini ( ca deh!, vrea sa plece ? sa ma caute ! sa faca niste eforturi, iar cand ma gaseste, sa fiu si mai mitocan decat am fost deja ).
Cei din provincie vor replica repede ca asta e Bucurestiul pe care l-am creat si ni-l meritam. Eu as zice ca totul pleaca de la respectul fata de propria persoana. Daca puti deja de la prima ora, ce pretentii sa mai emit legat de conduita in trafic ? La ce sa ma astept ?
Urasc cand ma urc pe podul Basarab si nu sunt lasata sa intru in coloana ( ma refer cand mai mult se sta, decat se avanseaza ). Lumea nu intelege ca nu ma bag in fata nimanui, trebuie si eu sa ma integrez cumva in peisaj. Am deprins gesturi de taximetrist, sa scot o mana pe geam in semn de multumire, inainte sa fiu lasata....pai degeaba semnalizez! trebuie sa ies juma' din masina si sa zic ca nu vreau decat sa intru in coloana ca altfel dau cu capu'n parapet. Si cine da 2 bani pe toata treaba asta ?
Sunt deja satula de trafic, duc copilul mai devreme la scoala, ca vad ca e o lupta contra cronometru : cateva minute fac diferenta.
Domnilor si doamnelor din trafic ( cu toate ca noi doamnele suntem mai elegante, probabil de la tocuri ni se trage ) - nu va mai grabiti sa prindeti rosu ! il gasiti si cu o masina in plus sau in minus.
M-am saturat sa fortez mereu ! plec spre casa de pe o straduta cu sens unic care are un semafor in capat, ceea ce face ca mai tot timpul sa fie coloana de masini. De fiecare data trebuie sa ma umplu de spumele marii cand vreau sa plec de pe loc. Semnalizez, ii las pe cei ce gonesc spre verde, insa cand e rosu.....cu ce mai incurc ? Unde se grabesc ? sau au impresia ca stau cu semnalizarea la misto ( ca tot e pe val cuvantul ).
Par frustrata, nu ? Chiar sunt. Dar, vorba poetului, e doar o traire de moment. Pana plec spre casa, imi trece. Prea multi nervi irositi in trafic, prea multa energie consumata. Pana la urma toti ajungem unde ne propunem, mai devreme sau mai tarziu.
Fir intins !