Offff. O iau de la capat. Azi sustin disertatia si-s asa, nu's cum sa zic, lipsita de inspiratie, de chef. Nu imi vine sa imi fac un discurs scris, ca nu-s genul, imi plac discutiile libere, dar daca ma pierd in idei ? Daca nu am continuitate sau devin ambigua ?
Nu mai am varsta la care sa tremur in fata unei comisii, nici nu depinde viitorul meu de acest rezultat. Cum se schimba punctul de vedere. La 20 vezi intr-un fel, la aproape 30 ( suna mai artistic ) se vede diferit. Imi aduc aminte de sesiunile obositoare, cu cate 12 examene, unele ingramadite in 2 saptamani. Spre final clacam ( si eram student de bursa, adica note bune, dom'le - fiecare an a fost cu o medie de 9.50 )
Acum vad diferit. Am emotii mari cand merge Maya la inot, cand face Albert primii pasi. Am avut acea teama la fiecare nastere, la fiecare vaccin, la fiecare raceala. Ce sa zic, se schimba prioritatile cu trecerea anilor.
Acum sa vad cum merge azi. Nu prea am unde sa il parchez pe A, ma intalnesc cu Mr C pe la facultate ( sper sa ne sincronizam ).
Ca sa fiu mai clara, sustin o lucrare de disertatie ( ca finalizare a masterului de un an si jumatate ). Ma cacai de ceva vreme, ba nu era ok lucrarea, ba am ramas insarcinata. Acum tre' sa finalizez ca am obosit, sincer.
Tema e usurica. CSR - responsabilitate sociala corporatista ; daca e mai mult marketing sau management, urmata de partea aplicativa ( adica o campanie CSR, o propunere ).
Acum nu's ce sa zic, mie mi se pare facila abordarea. Orice companie/om trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale ; fiecare are o datorie morala fata de cei care sunt afectati ( pe termen lung sau scurt ) de propriile actiuni. Si mai departe poate fi dezbatut.
E clar ca la noi prin CSR se intelege mai mult un act de caritate, ceea ce este total eronat ( de ex campania Pampers, un pachet cumparat, un vaccin pentru un copil din Africa).
In fine, ideea e ca nu am starea necesara. Nu mai am chef de examene, de pareri aleatorii in ceea ce ma priveste, sa fiu analizata de persoane care nu au habar despre ceea ce sunt eu.
Ma intorc la lectura. Sper sa treaca repede si sa nu doara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu