Descatusare

Acum ca a iesit si soarele pe strada mea ( la propriu ), ma declar eliberata. Cand scuipi tot ce te framanta si te chinuie, te simti mai relaxat si mai destins. E bine uneori sa dai totul afara pentru a putea merge mai departe. Curatenia spirituala de care am mai amintit eu candva. Vrem, nu vrem, trebuie sa o facem si sa ne infruntam cele mai mari temeri pentru a razbi.
Descatusarea e un prim pas spre linistea spre care tanjim. Forfota din zilele acestea m-a doborat oarecum.
Cocosul din vietile noastre s-a dovedit a fi inselator. Unii au fost urcati pe cele mai inalte culmi, altii s-au declarat invinsi. Cred ca voi primi un borcanel inapoi ( sau cel putin asa am fost amenintata ). Am explicat ca necesita timp si perseverenta. La unii tine, la altii nu. Ne lasam oare asa usor amagiti de noile produse aparute in existentele noastre umile ? Sau ce sa mai inteleg ?
Spuneam ca voi gasi un slogan pentru domni in ale cocosului. Inca nu m-am hotarat deoarece ii simt usor reticenti in a incerca acest produs. Oare cocos si relatia rezista ? Sau cum ar suna mai ispititor ? Cocos - niciun refuz. Complicat cu ei si ele, mai ales daca e si cocos la mijloc ; si ma refer la uleiul de cocos, presat la rece, desigur.
Sunt deja la a 4-a sau a 5-a sesiune de cocos si inca nu stiu daca sa ma declar invinsa sau sa continui pentru a simti ceva. E mai complicat decat credeam, depaseste puterea de intelegere pentru un umil amator de produse noi ca mine.
Revenind la soare si saptamana patimilor, nu pot sa vad decat o mare contradictie in alaturarea celor doua cuvinte : soare si patimi. Melanj de speranta si durere. Lumina si moarte. Lumina dupa moarte.
Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi. ( Matei,21)

Din colt in colt

Aruncat din colt in colt, izbit de perete, calcat in picioare, zdrente, ate atarnand. O imagine neglijenta. Cand te simti asa ce poti face ? Ti se intampla sa iti fuga pamantul de sub picioare ? Sa ai senzatia ca te misti contra timp ? Existenta efemera scaldata in durere si deznadejde. Suflet acoperit de depravare si decadenta.
Joc de umbre si lumini, spectacol suprarealist al unui destin macinat de remuscari.
Dezamagire, gust amar, tristete, toate aruncate intr-un bol de suflet plin de speranta, dar totodata prea chinuit pentru a mai reactiona la stimuli externi.
Cuvinte anapoda trantite intr-o insiruire abstracta de idei. Totul este un nimic mare si slinos, alunecos.
Piedestalul ne omoara, radacinile ne tradeaza, prezentul ne sufoca. Mi-as dori sa fiu curajoasa, sa indraznesc, sa renunt la stadiul de complacere. Sau poate sunt si inca nu mi-am dat seama :-)
Maria de Buenos Aires - merita sa incercati. Sunt curioasa ce sentimente poate trezi intr-un suflet cladit altfel * caci toti suntem altfel.

Micile bucurii

Ieri am avut emotii incredibile cand am vazut zambetul stirb al M-ei. Mi-am adus aminte de primii pasi, de primele cuvinte, de primele victorii, ca sa zic asa. Acum incepe o noua etapa. Trece timpul ca nebunu'...e infricosator de frumos. Infloreste sub ochii mei si ma umplu de o stare de bine, radiez, pur si simplu.
Si ea a avut emotii. Ne asteptam sa cada, caci se clatina de ceva saptamani :-) L-a pastrat intr-un servetel si toata seara mi-a zambit ( de fapt, s-a dat mare, stiu eu ). Mi-a explicat ca o asteapta pe Zana Maseluta ; dupa ce a adormit, s-a dus Zanul, dar a lasat 5 lei. Eu stiam ca fetele de la gradi au primit 10-20 lei. Ma gandeam ca va fi suparata de dimineata, asa ca am convocat si Zana care a plusat ;-)
Bucurie imensa de dimineata. M-a chemat M sa ma uit sub perna. Incredibil ! Insa am avut o alta dilema : Zana Maseluta a lasat dintele acolo...vezi daca nu sunt pusa la curent cu aceste noi tendinte !!!
Povestea zice ca Zana ia dintele si lasa banut la schimb ( cred ca de metal ). Asta e ! I-am zis ca primul dinte il lasa ca amintire ;-) Bineinteles ca m-a intrebat daca nu cumva i-am pus eu banii ( dar i-am explicat ca mami nu prea are bani, plus ca eu am dormit toata noaptea ).
Oricum, bucuria a fost maxima de ambele parti. Toata lumea fericita :-)

Zana Maseluta

Victorie !

Scorbura sufletului

Sufletul se înghesuie într-un colț, stingher și se simte luat la rost. Ar vrea să se ascunda cât mai adânc printre gunoaiele putrede care îl macină de ceva vreme încoace. Nu vrea să iasă la lumină, preferă să se acopere de buruienile devoratoare de sentimente. De ce ar ieși? E mai ușor să stea și să se scalde în mocirla lipicioasă, molipsitoare, contaminată. Pentru a răzbi spre lumină e nevoie de efort, de luptă...el preferă confortul mlaștinii și se bucură de o stare de bine relativă, amăgitoare, falsă. Începe să creadă în metempsihoză, să o vadă ca fiind singura soluție salvatoare. Se complace în starea actuală, amăgindu-se cu iluzii eterne, sperând că prin moarte va cuceri viața veșnică (se va purifica, în sfârșit!).
Trecând de la termenii complicați la ziua aceasta mohorâtă  de primavara în picaj (la fel ca sufletul meu intoxicat de prefăcătorie), nu pot să zic decât că suntem mai mult decât o carcasă obosită ce bântuie printre betoane și asflat; putem mai mult de-atât, putem răzbi dincolo de mocirlă sau cel putin asa îmi place să cred. Suntem niște mimi în trecere prin ceea ce numim existență. Suntem atât de buni în ale simulării, încât tindem spre perfecțiune, am ajuns să mimăm tot.
Începe curând o saptamână specială pentru mulți dintre voi/noi ; un drum al purificării, dar nu prin metempsihoză (începe să îmi placă acest cuvânt :-) )

Cred că ploaia de afară îmi crează o stare bacoviană :-) și nu îmi vine în minte decât "Plumb" și plumbul din picioarele mele înrobite.

Link de la An(t)onim :-)

Nu prea imi sta in caracter sa dau curs postarilor anonime, dar daca-s an(t)onime, deja recunoastem personajul.
Enjoy :-)

Turnul Babel

Sau un turn in picaj ? E greu cand nu ajungi la un numitor comun. Plus ca sunt usor depresiva ca nu am reusit sa mai folosesc cocos si simt ca fiinta mea nu isi gaseste echilibrul zilele acestea. Cocosul e bun, insa destul de pretentios, cere timp si rabdare, 2 lucruri de care nu dispun oricand si oricum. Nu ma caracterizeaza rabdarea, recunosc. Iar timp nu am pe cat mi-as dori.
Ar trebui sa ma mobilizez si sa gasesc loc pentru cocos macar o data pe saptamana, dar uite ca in ultima vreme nu imi iese. Incerc sa ma adun pe final de saptamana, dar nu am garantia succesului. Iar pentru a vedea rezultate, ar trebui sa ma tin de program. Sa respect cu sfintenie acest ciclu de tunare/reinventare.
Plec de la Babel si ajung la cocos. Unde dai si unde crapa, nu ? Am avut iar ceva peripetii, ca doar eu pot ( pe tocuri, desigur ) sa ma aventurez in marea de rechini fara costum de protectie. Important e ca reusesc sa imi mentin capul la suprafata si sa mai si dau haotic din maini si din picioare ( egal semn de disperare ) - toate aceste actiuni in acelasi timp. Ma consider norocoasa ca nu m-am inecat pana acum, sincer. Nu zic ca nu aveam destule sanse. Mai ales ca eu nu sunt o buna inotatoare ( dar ma descurc pe tocuri, cred ca asta e avantajul meu cel mai mare ).
In fine, ma lovesc in ultima vreme de o lipsa de comunicare ; poate nu o lipsa, cat un canal gresit de comunicare. De aici si titlul acestui articol. Si ma intreb daca e de vina receptorul sau emitatorul. Acum, iarasi trebuie sa recunosc ca sunt DI-VINA. Nu m-am putut abtine, mi-am dat singura mingea la fileu. Trebuie sa inscriu ;-)
Ca sa inchid amalgamul de idei de pe ziua de azi, indemn la folosirea cocosului cel putin o data pe saptamana pentru un succes deplin in tot ceea ce facem ( noi fiind fapturile acelea minunate, delicate si sensibile, adica sexul frumos si slab - la propriu ; dar nu inseamna ca nu ii invit si pe domni sa se dea cu cocos, insa nu m-am hotarat inca unde ar fi mai indicat sa aplice produsul....revin cu un slogan si pentru voi ).
Cocos, coafura rezista :-)