Asa ma simt in aceasta dimineata. Imi simt picioarele grele, goale, cum se lipesc de gresia rece si neprietenoasa. Se taraie agale, intr-o miscare lenesa, catre acea parte a casei unde se face cafea. Picioarele goale se muleaza perfect pe suprafata lucioasa si rece ca o reptila gata de atac. Sunt obosita, o noaptea uracioasa, greoaie, apasatoare, fara nicio aluzie la furtuna nervoasa de aseara.
Oboseala se cronicizeaza, corpul face miscari necontrolate parca intr-o ultima sfortare de a iesi la liman. Nu imi explic acest zbucium final, parca ar fi o reactie la tot ceea ce se intampla in jurul meu. Totul devine o metafora si nimic nu poate sa distruga atmosfera apasatoare. E ca si cum cineva ar sta cocotat pe umerii mei, ca si cum ar topai pentru a resimti si mai asiduu greutatea.
Dupa o prima sorbitura din licoarea amara si dura, parca incepe sa se intrezareasca o raza de speranta, noaptea intunecata face loc unei zile insorite si , sper, plina de viata. Incep sa cred ca licoarea e magica, iar efectul se duce imediat pana in talpile mele goale. Simt o revigorare, un soc puternic, iar totul incepe sa se lumineze.
Pentru cei ce nu au nopti usoare.
:)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCa sa explic :exceptand faptul ca A se trezeste ( by default ) de 5-6 ori pe noapte, M a tinut-o intr-o voma toata noaptea...apoi, in mijlocul agitatiei, am dat amandoua nas in nas cu o bestie - prezentata intr-o postare anterioara - GREU
RăspundețiȘtergereprobabil o viroza : merge in tandem cu diareea