E greu cand toata lumea are impresia ca detii raspunsurile la toate intrebarile. Bine, pentru fiecare dintre noi, "toata lumea" se rezuma la un numar de persoane importante sau nu din viata noastra. Avem tendinta sa generalizam, cand toata lumea se rezuma la vecinii de bloc si cativa cunoscuti. De ce oare ? Ne asemanam chiar atat de mult ? Avem acelasi prosop preferat ? Sau aceeasi culoare la maieu ?
Incercam sa fim tot mai profunzi si sa dezlegam asa-zisele "mistere" ale existentei noastre efemere. Ne amagim ca totul are un scop precis, pana la urma, e vorba de destin sau de liber arbitru ? Ori fiecare se apropie sau se indeparteaza de un scop prestabilit ?
Dupa ceea ce am vazut ieri, am ramas usor dezamagita. Lumea s-a adunat intr-o miscare impresionanta, iar raspunsul a fost ca avem nevoie de mai multe pansamente ?! Adica ? Deviem de la subiect...spunem un adevar, ca sa evitam un raspuns clar ? De cele mai multe ori invaluim raspunsul la o intrebare cu o alta intrebare...acoperim pentru a amana inevitabilul ( care se va produce sau nu ?)
Cred ca avem darul extraordinar de a complica lucrurile pentru a nu ne plictisi, nu ? Ce ar fi daca totul ar fi extrem de simplu si banal ? O mare plictiseala.
Imi mentin afirmatia ca nu vreau sa calc vreodata intr-un cui. Cred ca doare, nu ? Acum depinde si de gravitatea cuiului, de cat de profund e, dar mai ales, de cat de ascutit e. Poate am noroc si nimeresc un cui bont.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu