Cred ca am ramas deasupra Bruxelles-ului ; in tot timpul zborului A a fost foarte preocupat de igienizarea aeronavei, a frecat scaune, manere, a cules toate cojile de seminte si scamele de pe covor.
Dupa mai bine de 2 ore de zbor, mi se atrage atentia de catre partenerul meu in toate ca ne cam invartim....adica nu mai avem o traiectorie lineara....ce sa fie ? ce sa fie ? nici nu termina fraza ca se aude Captain Planet speaking....cum ca nu putem ateriza si ca ne indreptam spre Koln pentru alimentare ( locatie unde vom astepta permisiunea de a ne relua drumul catre Bruxelles ).
Asta da ghinion ! Asa ca la ora locala 23.00 ( adica 22.00 la ei ) aterizam pe aeroportul din Koln unde incepe distractia ; ca sa nu existe confuzii, ne mutam pe ora locala unde se deruleaza evenimentele. Deci se face ora 23, miezul noptii....suntem de 2 ore in aeronava si nimeni nu spune nimic. Lumea se crizeaza deoarece sunt informatii ca alte avioane aterizeaza pe Bruxelles. Aha....astia de la Blueair....nu si-au platit taxele...si o intreaga isterie se declanseaza in avion.
Trec 3 ore de cand suntem blocati la sol, fara sa ni se ofere nimic ( un total de 6 ore la bordul avionului ).
Pe langa toate acestea, eu am 2 copii dupa mine, dintre care unul urla de foame, pentru ca mi s-a epuizat laptele, iar o alta cutie este in bagajul de cala ( eu mi-am luat si de back-up, insa eram deja plecata de 12h de acasa ) ; le cer insotitoarelor de bord niste lapte normal pe care il folosesc la cafea. Ce raspuns credeti ca am primit ? Cine stie ? N-AVEM !
A plangea, eu incercam sa il adorm, era deja 1 dimineata ; 2 bunici cu basmale in cap au inceput sa vina cu sfaturi utile despre cum se cresc copiii....inspirat moment, eram pe punctul sa le zic vreo doua, dar cum eu sunt foarte bine crescuta, mi-am muscat limba :-)
In fine, reusesc sa il culc pe A, se face 2 dimineata si ne lasa sa coboram din avion ( cred ca terminasera de vandut tot ce aveau la bord, adica planul era atins ).
Recapitulam : suntem pe aeroportul din Koln ( Germania ) la 2 dimineata ( destinatia noastra ar fi trebuit sa fie Bruxelles, care e la cca 250 km distanta ), A doarme la mine in brate ( nu avem carut, ca cei la care ar fi trebuit sa ajungem au 6 copii, asa ca nu era cazul ), M se prelinge si ea, avem 6 bagaje ( o valiza uriasa de cca 30 kg, una mai mica de vreo 10 kg, 2 rucsaci, o geanta maricica si geanta mea cu de toate in ea ).
Suntem informati ca la ora 8-9 dimineata va veni un autocar sa ne duca spre Bruxelles ( adica peste inca alte 6 ore ). Noroc ca suntem intr-o tara civilizata, asa ca descopar un carut de bebelus, il asez frumusel pe A , el isi continua somnul linistit, fara sa stie ce alte peripetii vor mai urma.
Dupa atatea ore pe aeroport, in avion, deja s-au legat prietenii ; asa ca ne-am mobilizat un grup de cetateni si am inceput sa cautam solutii. Am sunat la niste prieteni din Franta si mi-au spus ca nu e buna ideea cu inchiriat o masina deoarece autostrazile sunt impracticabile ; asa ca solutia a ramas TRENUL.
Gara era relativ aproape, insa nu stiam ce sa fac cu A ; nu puteam fizic si bagaje si copil....ii spun unuia din aeroport ca iau carutul, de fapt, intreb daca pot, pana la gara, nu zice nici da, nici ba asa ca imi vad de drum.
Am mai pus pe A niste haine...ca era un frig....iar copiii erau imbracati lejer, ca de avion ; cine avea sa stie ce-are sa urmeze ?!
La gara, dam peste niste aparate de bilete, ne gandim ca nu are rost sa mergem in Bruxelles, ca noi avem treaba in sudul Belgiei, asa ca luam pentru Luxembourg. Un domn super simpatic ni se alatura in
urmatoarea noastra aventura ; platim biletele si cand sunt tiparite constat ca nu e un tren direct, ci avem 4 legaturi ( cu timp de asteptare intre ele, cel mai lung fiind de 2 ore ).Dar stiti cum se zice : ai intrat in hora, joci !
Primim incurajari de genul "sa vedeti ca o sa fie bine, ora nemteasca, e ora nemteasca, totul e in ordine, bine ca suntem in Germania si nu in alta parte ".
Buuun....doar ca nu prea aveam ce sa facem cu A, care dormea dus, asa ca am luat decizia de a "imprumuta" carutul pana unde s-o putea.
Luam primul tren ( care era de fapt un metrou ) pana la gara centrala din Koln ( cca 20 min distanta ).
Aici, mai avem de stat 20 min pana vine legatura.....stam stam stam....vezi poza...si stam si stam ; hmmm...a naibii ora nemteasca ! unde e de nu mai vine ???? daca va vine sa credeti sau nu, aflam cu disperare ca trenul are 2 ore intarziere !!!! Se poate mai rau de atat ? Asta a fost momentul in care era cat pe ce sa cedez...simteam cum ma cuprinde disperarea. Nervi amestecati cu un sentiment de panica....deznadejde combinata cu un fri
g naprasnic ce intrase adanc in oase. Somn si oboseala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu