marți, 15 februarie 2011

Despre fericire si nu numai

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

E interesant ca nu se specifica in defintie cat ar trebui sa dureze. Este o stare permanenta sau de scurta durata ? Sau de moment ? De ce putem fi fericiti in momentul X, iar in momentul Y suntem intr-o mare de durere si pesimism. Cine este papusarul in toata ecuatia aceasta ? Daca pierdem un tren, avem sanse sa fim la fel de fericiti in urmatorul ? Important este sa prindem un tren, nu ? Sau sa prindem TRENUL ? Ati observat ca in multe filme apare un tren ? Sa fie trenul un simbol al existentei noastre ?
Ma intrebam ieri care este scopul existentei noastre ? Cred ca am gasit raspunsul :
"Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul… Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt, şi înmulţiţi-vă pe el!“

Alta logica nu vad la tot zbuciumul acesta. Ma sperii adesea de trecerea timpului. Parca are aripi si zboara zboara....iar noi ne uscam pe aripile lui, ne zbarcim, ne incretim si ne spulberam in neant. Totul este atat de simplu, si totusi, atat de complicat.

De la mic la mare suntem intr-o miscare nebuneasca ; M era ieri dezamagita cu Ziua Indragostitilor ; ii placea si ei de un baiat, iar baiatul.....deh! nu e la varsta cu indragosteala ( pe ei ii apuca mai dupa 12 ani )...apoi mare dezamagire, ca vrea si ea sa fie indragostita. Mai departe, usor resemnata, a zis ca lasa, care baiat o sa o aleaga, sa o aleaga. Adica, lasa dom'le ca merge si asa. Asa, bun, rau, cum o fi ! DAR SA MEARGA ! Apropo de trenul meu de mai devreme. Sunt anumite etape prin care trecem : emotie, exaltare, asteptare, dezamagire, resemnare...si iar o luam de la capat cu emotiile. Trenuletul vesel. E foarte interesant sa privesti aceste treceri de la o stare la alta. Cat de usor trecem de la fericire la tristete si invers.

Ceea ce ma duce la urmatoarea concluzie : fericirea este o traire de moment, intensa. Ca orice lucru bun, dureaza putin ( ca altfel ar deveni banal si nu ar mai fi bun ). Si revine ori de cate ori ii permitem. Tine de noi daca vrem sau nu vrem sa fim fericiti.

Si uite ca niste oameni mai destepti ca mine imi impartasesc opiniile ( am google-it un pic pe net )

Descoperirea fericirii este de fapt descoperirea propriei persoane. Nu descoperi fericirea, o creezi. Tu alegi daca sa fii sau nu fericit. Incearca sa te analizezi si vei descoperi cine esti, cu cine vrei sa fii si vei porni pe calea fericirii facand ceea ce are sens pentru tine si ajungand sa fii multumit de evolutia vietii tale. (David Leonhardt)

Asta imi place cel mai tare : Nu vei fi niciodata mai fericit decat te astepti. Pentru a fi mai fericit trebuie sa-ti schimbi asteptarile. (Bette Davis)

Cred ca de multe ori asteptam mai mult decat ni se poate oferi si de aici marea dezamagire. GRESIT ! Trebuie sa fim realisti si sa nu tintim prea sus.

2 comentarii:

  1. "Cred ca de multe ori asteptam mai mult decat ni se poate oferi si de aici marea dezamagire." Daca imi este ingaduit, NU sunt deacord cu aceasta afirmatie, mai degraba "primim mai putin decat ne asteptam". Desi pare doar un joc de cuvinte e mai mult decat atat si arata unde este problema: la "noi"(care asteptam) sau la "ei" (care ofera).
    Anonim

    RăspundețiȘtergere
  2. eu zic ca problema e la cel care asteapta ( cel care da poate atata poate sa dea sau poate nu stie ce se asteapta de la el/ea )

    RăspundețiȘtergere