Nici nu stiu cu ce sa incep. E prea luni si prea dimineata. Credeam ca vine primavara cu mult soare si optimism in buze, dar ...ntz....alta "palma" plina de flori de gheata si vant patrunzator. M-as apuca sa scriu o carte, cineva s-a oferit deja sa imi scrie prefata, insa nu imi vine nimic in minte...sau imi vin prea multe.
Ieri am continuat lectia de chitara, facem progrese, e din ce in ce mai palpitant. Este o calatorie, in esenta, o calatorie spre cunoastere si educare. Este un mod de relaxare si imi da o stare de bine. Sunt o eleva sarguincioasa, ascult si incerc sa prind cat mai repede. Ca sa fie totul ca la carte, invat dupa note, pe portativ...este un lucru care imi aduce multa satisfactie.
Imi place sa inchid ochii...oriunde m-as aflat si sa visez pret de cateva secunde. Este o senzatie speciala. Sa incercati. Cand sunteti la birou sau la cumparaturi....oriunde. Inchideti ochii si lasati-va purtati de aripile visarii. Trageti aer adanca in piept si veti simti cum toata fiinta se desprinde de trupul obosit si alearga vesela printre nori de optimism. Imi place sa visez. Imi place sa imi imaginez tot felul de situatii - e de-a dreptul amuzant - si cum ar zice M, e gratis :-)
In ultima vreme un val de mahnire m-a infasurat intr-o mantie groasa si nemiloasa, iar acum ma lupt sa il dau la o parte si se pare ca imi iese.
Ce ne mai ramane de facut decat sa iesim la suprafata cu orice pret. Spre lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu