E trist cand te trezesti dimineata si iti dai seama ca esti un fals, ca nimic din ceea ce considerai o valoare nu este de fapt ceea ce credeai. Este cu atat mai trist, cu cat tot ceea ce ai cladit se bazeaza pe minciuna si lipsa de moralitate.
Suntem oare atat de stricati ? Un mar frumos la exterior si plin de viermi spurcati la interior ? Cine poate sa imi spuna cu exactitate ce e bine si ce e rau ? De unde stiu eu ca binele tau nu este raul meu ? Ce sunt principiile ? Ce este moralitatea ? Ce ne mana in aceasta lupta perfida cu realitatea ?
Astazi ma simt gaunoasa la interior. Cioturoasa. Colturoasa. Este doar o stare de moment. Imi dau seama ca avem cu totii tendinta sa deviem de la calea cea dreapta si nici macar nu ne dam seama. Suntem rai prin natura...ne nastem cu o rautate in noi si fie o perpetuam, fie o acoperim cu nisip, insa ea tot mocneste acolo in noi.
Ce este falsitatea ? Lasitatea ? Prefacatoria ? Le putem ridica la rangul de virtuti ? Avem voie sa cladim din ele principii de viata ?
Stiu ca suna dezamagitor ceea ce scriu, insa, am o gaura mare in mine care se adanceste, se largeste si risca sa se transforme intr-un hau infometat, gata sa inghita tot ceea prinde in cale. Am tras concluzia ca sunt un om din ceata celor rai ; nu e o rautate ascutita, acida, ci o rautate nativa care ne caracterizeaza pe cei mai multi dintre noi. Un om egoist, un om centrat pe propria persoana. Un om fara un morman de principii. As zice, probabil, un om normal. Dar ce ti-e si cu normalitatea asta ?
E atat de greu de trasat linii de delimitare, de categorisit, de impartit, de etichetat. Ma simt ca o geanta Louis Vuitton luata de pe taraba din colt.
Dar, va veni si primavara si voi incepe sa ma debarasez de vechile obiceiuri, voi arunca dezastrele din ograda, voi aduce un tribut moralitatii si soarele va orbi iar marea cea mare :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu