Si un Porto de seara

Imi pare rau ca nu apreciem la adevarata valoare lucrul cel mai de pret pe care il avem. In ignoranta ce ne caracterizeaza, ne credem vesnici si de neatins. Avem senzatia ca totul este sub un control permanent, insa, de fapt, suntem niste marionete si tot ce este in jurul nostru este atat de fragil. Daca ne-am putea opri o clipa sa privim...dar nu avem timp. Suntem prea ocupati cu lucrurile marunte, incat ceea ce este cu adevarat important ne scapa printre degete. De ce ? Pentru ca asa este omul : atat de mic, o furnica intr-un musuroi, o stea intr-o galaxie, un fir de nisip......
Din pacate, uitam ca avem o viata extrem de scurta, extrem de firava si care se scurge atat de repede. E infricosator.
Dar suntem prea orbiti de lumea materiala, prea ametiti de mireasma lucrurilor palpabile ; suntem prea mandri sa recunoastem ca totul este un castel de nisip. De cele mai multe ori dam cu piciorul la fericire, o respingem, o ignoram ... ne amagim ca va veni si clipa noastra. Ratam tren dupa tren. Si la final, cand tragem linie, cand facem bilantul, vedem ca desaga este goala. Pentru ce tot acest zbucium ? Ajunge cineva in alta parte ? Toti ajungem acolo. Important este cum ajungem acolo.
Daca am putea privi in spatiu, dincolo de aparente, dincolo de micile rautati. Daca am avea mai mult curaj, mai multa ambitie.
Toti suntem lasi macar o data in viata. Lasitatea ne caracterizeaza si am ridicat-o la rangul de virtute.


O animatie frumoasa, fara nicio legatura cu cele relatate.

http://www.youtube.com/watch?v=nf5X6boRFME