Bucatareala

Si eu care credeam ca le stiu pe toate ... probabil voi pierde ceva procente prin urmatoarea afirmatie : nu am facut niciodata clatite ( pana ieri, desigur ). Eu stau mai prost la capitolul praj'turi si am si ceva sechele din copilarie, deci as putea fi inteleasa ( in special de apropiati, care imi cunosc mai bine povestea trista in ale praj'turilor ). Eu am trait o reala trauma, dar voi incerca sa nu dezvolt prea mult acest subiect ; e vorba de rani prea adanci, nevindecabile.
Buuuun. Avem tema de la gradi : copiii se joaca de-a bucatarii, trebuie sa prepare ceva pentru colegi. Asa ca vin cu ideea sa facem clatite, iar M doar sa le unga cu ciocolata la gradi si sa isi serveasca stimatii colegi. Treaba usoara. Cei de la Mega, pe langa super cartonase, vand si clatite gata facute ( nu am luat niciodata, insa ochiul meu vigilent a tras totul pe video, caseta VHS, desigur).
Ma indrept triumfatoare spre magazin, insa surpriza mare. Raftul gol ! Doar niste lipii pentru saormarii inraiti. Ii propun M-ei sa luam niste biscuiti sau gauffres ....nu si nu ! aproape de o criza de plans. Barbia ii tremura, ochii i se umezesc...cum sa rezist. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis : FAC EU CLATITE ! eeeee !!!!!
Buuun. Primul pas, cel psihologic era deja facut. Al doilea pas : o sun pe mama. Dar vai, mama nu raspunde ( joi = program de biserica ). Sa nu ne panicam, il sun pe C ( nu raspunde, e la bere ). Nicio problema ! Exista Google. Googalim asadar, insa niste retete atat de complicate, ziceai ca intreb cum se face o operatie pe creier. Stai dom'le ca stiu eu ca nu e treaba asa complicata.
Pe cine sa sun ? Pe cine sa sun ? Nu vreau nici sa par ....penibila. Jenata eram deja. Gata ! Stiu ! Nashu'. El are tigaie speciala de clatite, adica e profesionist.
Si din buricu' targului imi dicteaza our nashu' reteta : 2-3 oo ( adica oua, ca doar respect limba romana, pentru impresia artistica mi se parea ca da mai bine ), zahar, sare = se amesteca. Apoi o cana de lapte, iar se amesteca. Apoi faina. Dam la mixer in continuare. Si la final apa minerala. M era critica : "nu arata ca la tati ! nu e bine ! nu o sa iasa ! vorbim cu doamna si reprogramam".
Dragii mei, daca am facut io 2 copii, pai nu reusesc niste enervante de clatite. Si dai si munceste, si dai si munceste. Am improvizat, sa stiti ca am facut clatitele pe tocuri ( de fapt, am vrut sa imi rodez niste pantofi noi, dar important e ca le-am facut elegant si de sus ).
Oricum, azi a mancat toata gradinita primele mele clatite. Cand zic toata gradinita, vorbesc de la doamnele educatoare, ingrijitoare.....copiii....si cica au fost DELICIOASE ( eu nu m-am riscat sa gust ).
Sa nu fiu inteles gresita. Eu am in continuare boala : sufar de sindromul praj'turi. Adica sa nu intelega careva ca ma apuc de facut praj'turi :-)