Bucuresti by night - partea a 2a

Ca sa nu dau chiar tot din casa, pot doar sa spun ca orice mega "ieseala" se lasa cu dureri la mansarda (lipsa de antrenament, desigur ). Am ramas placut surprinsa de aspectul vestic al stradutei Smardan. E clar ca nu-s iesita de ceva vreme, dar na!, cum ziceam si in alte dati, unii se distreaza, "altii munceste" ( adica fac copii, tot munca e si asta, full-time, ca la call-center, 24h din 24h, 7 zile din 7 - cu mentiunea ca acolo se lucreaza in shift-uri, iar la jobul descris de mine e doar un shift si acelasi worker ). Sper ca nu am englezit-o prea tare, dar daca astea sunt tendintele...trebuie sa fiu si eu mamicool, ca altfel imi scad actiunele, io-s listata la bursa ( sper sa ma inteleaga nationalistii din voi, dar nu pot sa zic tura, muncitor, ca as transforma totul in ceva mult prea banal pentru Bucuresti 2011 ).
Revenind la povestea noastra, str. Smardan m-a impresionat prin jocul de lumini, animatie si culoare. O incantare pentru ochiul obosit, prea putin fericit cu astfel de picturi contemporane. Mi s-a parut magic ( si nu vreau sa exagerez, dar chiar arata intr-un mare fel ).
Locatia ce ne astepta : DekoCafe. Am batut cam toata strada la picior si am dat de cladirea mult cautata ; in fata ei un soi de "raspandaci" striga in gura mare ca e spectacol mare in seara asta. Suntem directionati catre etajul 2 al cladirii. Pasim cu usoara teama pe treptele firave care se misca sub picioarele noastre de ciuta. Propun sa o luam pe rand, in sir indian ca e mai sigur. Scarile sunt si asa usor inclinate spre dreapta ... ciudata senzatia, parol. Odata ajuns sus te simti victorios, plin de tine...tocmai ai incheiat o aventura a' naibii de periculoasa.
Incaperea nu e foarte luminoasa, obscura, ca in camera de developat filme ( pentru cine stie despre ce e vorba ). Muzica tare....ceva "dupa blocuri" necenzurat ( adica niste pseudo-cantareti isi baga si isi scot diverse obiecte contondente, incat latura mea pudica are de suferit ).
Ne gasim locurile ; incerc sa iau atitudinea de Mitzi, care iese mereu in club, adica mers lasciv, unduiri interpretabile, usor in reluare...mult gloss, buze nervoase, machiaj perfect ( exagerez, dar era intuneric, asa ca pot sa fabulez, nu pot fi contrazisa ).
In fine, dai cu o bere, doua, ca baietii. Hai sa incercam si un Mojito ( a se pronunta cu accent de moldo-francofona, da ? muojito cu J, nu H ) - cred ca nu stiau reteta ( sau era varianta studenteasca ). Si incepe show-ul ! Vine un baiat, el zice ca are 34 ani, incepe cu niste glume rasuflate, despre cum juca el ata in fata blocului ( adica elasticul ) sau mai stiu eu ce alte treburi ce se intamplau pana in '89 si usor pana prin '94. Face misto de niste pusti de 15-16 ani, un pic de educatie sexuala ( despre sex altfel decat cel normal, desigur si alte magarii de genul ). Iar raman interzisa ( ca io vorbesc porcarii doar ocazional, numai la volan si cand sunt singura-n masina - si imi vin ...natural...adica fara sa vreau ). Cum sunt in primul rand, se minuneaza si artistul concomitent cu mine - avem si un usor dialog, dar nu intru in detalii. In fine, inafara limbajului exagerat de vulgar, simpatica actiunea scenica ( doar ca avea ceva mancarimi in partea dorsala si una - doua, injuratura de rigoare si hop!, 3 des'te in ce se poarta de obicei pe sub pantaloni - nu garantez ca avea, asa ca nu ma hazardez in declaratii - sau era tot miscare scenica si nu m-am prins io ?)
In fine, am ras, nu zic nu. Vine nr 2. Mult mai jenant. Penibil de-a dreptul. Rasuflat/expirat ( nu mi-a placut ). Dar se pastreaza aceeasi linie melodica, acelasi limbaj suburban, demn de stirile de la ora 5.
Al treilea, razes de-al meu, dar tot asa...usor fad.
Ce am retinut ? Ca nuditatea si pornografia se vand foarte bine. Daca ne bagam si ne scoatem si dam si primim si tot asa.....suntem la moda. Show-ul a fost incheiat cu o rugaminte din partea marelui artist : " va rog sa o incurajati pe prietena mea sa facem sex anal, suntem de 9 luni impreuna.....aplauze....iar prietena urla dinspre bar ca au facut deja, dar el era prea beat si nu mai tine minte !?" Este un citat asa ca nu imi pot fi atribuite cuvintele indecente de mai sus. Ce poate fi mai minunat pe lumea asta ?
Asa ca m-am lamurit si cu stand-up comedy. Chiar eram curioasa. Credeam ca e un umor de calitate, un umor inteligent, interactiv ( cu publicul ), improvizatie...dar ma declar usor dezamagita ; totusi, unele poante, dincolo de cuvintele deocheate folosite, au fost simpatice.
Apoi am continuat seara in Jack's, locatie spalata, usor cu pretentii .... unde am dansat si am tras concluzia ca imi ajuta lectiile de dans la care particip de o luna ( am dansat un pic de jive si salsa ).
Acolo s-a petrecut si intamplarea cu doamna bine de 40 de ani dintr-o poveste anterioara.

Asa ca, dupa ce m-am culturalizat la greu, am zis sa trec la artileria grea : pe 17 aprilie merg la Maria de Buenos Aires la Teatrul de Opereta "Ion Dacian"